Tradiție și artă pe Valea Teleajenului
Expoziția permanentă din cadrul Muzeului Etnografic al Văii Teleajenului valorifică fondul folcloric extrem de bogat și variat al Văii Teleajenului. În cele două săli ale muzeului sunt expuse obiecte specifice ocupațiilor și meșteșugurilor tradiționale, de la instrumente folosite în prelucrarea țesăturilor din lână până la cele utilizate la stână și în atelierele de fierărie și tâmplărie. Lăzile de zestre ale fetelor de măritat, împodobite cu diverse ornamente, arată spiritul artistic și dragostea pentru frumos a țăranului de altădată.
Valea Teleajenului are un fond folcloric extrem de bogat și variat. Căile comerciale prin care se realizau schimburile de mărfuri între Transilvania și Țara Românească au atras oameni din diferite regiuni geografice, încât cu timpul în această zonă s-a realizat o interferență de datini, tradiții și concepții, impregnate şi de o bogată viață spirituală. Una dintre principalele îndatoriri ale muzeului este permanenta preocupare pentru valorificarea memoriei locurilor, adică punerea în circulație publică a tezaurului de mărturii pe care îl deține.
Ocupații străvechi
De-a lungul timpului, românii s-au dovedit deosebit de creativi atât în exersarea muncii lor, cât și în privința spiritului artistic care i-a însoțit mereu. În prima sală a muzeului, vizitatorul poate cunoaşte piese legate de ocupațiile de bază ale locuitorilor de pe Valea Teleajenului. „Principalele ocupații ale țăranilor din zonă erau agricultura și prelucrarea lemnului”, afirmă Claudia Giannotti, șef de secție în cadrul Complexului Muzeal „Nicolae Iorga”, astfel că „avem expuse aproape toate obiectele și instrumentele necesare muncilor agricole”. Ea adaugă că nu „lipsesc nici teascul folosit la stoarcerea strugurilor și nici cazanul de țuică. Una dintre atracțiile muzeului este atelierul de fierărie, cu foale și cuptor. Prelucrarea lemnului se realiza cu ajutorul strungului de lemn pe sistemul bielă-manivelă, cu sfredele, rindea, metru şi compas. Un asemenea exemplar avem și noi expus în prima sală a muzeului”.
Lada de zestre, statutul social al fetei
Stâna tradițională
Războiul de țesut
Pentru a ușura munca și a obține țesături de calitate și de mari dimensiuni, războiul de țesut a fost permanent perfecționat. Astfel, s-a ajuns la războiul orizontal, cunoscut la noi încă din secolele X-XII. Țesutul a fost vreme îndelungată un meșteșug casnic prin excelență, practicat pentru satisfacerea necesităților familiei și ale unor comunități restrânse. „În cea de-a doua sală se află expuse războaie de țesut orizontale și verticale, la care femeile lucrau o mare varietate de covoare. La cel vertical se lucra cu pieptenele sau cu furculița, acesta fiind folosit pentru covoarele de mari dimensiuni. Covoarele expuse aici provin din zonele Muntenia, Moldova și Oltenia și sunt lucrate din lână vopsită în mod natural”, potrivit muzeografei Claudia Giannotti.
Folosirea urzitorului, un meșteșug pierdut
Urzitorul pregătea urzeala folosită în războiul de țesut, aceasta fiind indispensabilă realizării oricărei țesături. Este o adevărată artă folosirea acestui urzitor. Puține persoane mai cunosc astăzi acest meșteșug.
Lada de zestre din cea de-a doua sală este deschisă pentru ca vizitatorul să poată vedea zestrea fetei de măritat, pe care fiecare tânără și-o pregătea singură. Aici observăm batiste, ștergare, lenjerie de pat, cămăşi tradiţionale, toate lucrate manual.
Exponate noi care îmbogățesc muzeul
Muzeul se îmbogățește permanent cu noi obiecte de la persoane din zonă, interesate să doneze obiecte de valoare istorică și artistică. Muzeul Etnografic al Văii Teleajenului evocă lumea rurală din această zonă, lăsând impresia că este viu, în fiecare clipă având senzația că gospodarul ori gospodina va veni să îmi arate căminul său. Odată cu deschiderea sa, care a avut loc în data de 30 octombrie 2002, Muzeul de Etnografie al Văii Teleajenului a intrat în familia marilor muzee de etnografie din țară.