Traficul de persoane, sclavie modernă

La începutul acestui an, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu atrăgea atenția că „tăcerea și acceptarea pasivă a situației” în ceea ce privește traficul de persoane umane „nu mai sunt permise”, arătând că este o problemă urgentă și de actualitate în întreaga lume. Și în România au ajuns, recent, în atenția opiniei publice cazuri de dispariție sau de trafic de minori, ceea ce ridică întrebarea: Cum poate fi combătut acest fenomen? Răspunsurile ar fi: să vorbim despre el, să educăm tinerii, să determinăm instituțiile să ia măsuri.

În filmul documentar „Speranțe la vânzare”, realizat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate din București, fete și femei traficate din întreaga țară dau mărturie despre experiența lor. Camelia avea 16 ani când a mers la cineva acasă cu o „prietenă”. Aceasta din urmă a plecat, dar ea a rămas sechestrată opt luni, alături de alte adolescente. Erau permanent supravegheate și obligate să se prostitueze. „Stăpânul” casei purta pistol și ținea actele lor în portofel. Într-o noapte și-a înfrânt teama și a fugit doar în maieu și șort. După violurile și agresiunile suferite, era atât de terorizată să nu fie prinsă, încât a făcut Zona Zoster odată ieșită pe ușa „închisorii”. 

Atenție la falșii prieteni!

Majoritatea persoanelor traficate nu sunt răpite, ca în cazurile de la Caracal, ci „recrutate” cu promisiuni false de locuri de muncă în străinătate, spune Ioana Săndescu, director la Asociația eLiberare din Cluj-Napoca, o organizație care își propune să prevină fenomenul prin informare și educare. Statisticile Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane (ANITP) arată că „recrutorii” (majoritatea cunoștin­țe, vecini, rude sau chiar „iubiți”) își aleg ca victime persoane vulnerabile social și familial, din care peste jumătate sunt minori și peste trei sferturi sunt fete și femei. Exploatarea sexuală este principala finalitate a traficului. „Copiii ai căror părinți sunt plecați din țară sporesc aceste statistici. Din păcate, și cazurile de pornografie infantilă sau cerșetorie forțată implică un număr semnificativ de minori”, spune Ioana Săndescu.

O metodă răspândită de racolare este metoda „Loverboy” („Iubitul”). Un bărbat prezentabil și cu dare de mână (din surse de venit neclare) își alege o adolescentă singuratică, dintr-o familie dezorganizată, căreia îi acordă multă atenție. După ce fata se îndrăgostește de el, îi cere favoruri sexuale pentru așa-ziși „prieteni”. Ea acceptă, fiindcă ar face orice pentru a nu pierde singura relație de atașament din viața ei. Este filmată și apoi șantajată, pentru a consimți să se prostitueze în continuare. Cotidianul „Libertatea” și presa locală au scris că, în 2012, acesta a fost modelul de acțiune al unor proxeneți din Caracal, conform unui dosar instrumentat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT). Alteori, „iubitul” convinge victima să plece cu el în străinătate, unde devine violent și o obligă să se prostitueze. 

Legitimarea sclaviei

Un raport din 2018 al Comisiei Europene plasează România pe primul loc în Uniunea Europeană (UE) ca țară-sursă a traficului de persoane. Principalele țări de destinație sunt Germania, unde prostituția este legală de aproape două decenii, Marea Britanie, unde se înființează clandestin bordeluri temporare, Italia și Spania. „Legalizarea prostituției nu este o soluție pentru a combate traficul de persoane, după cum se poate vedea și în cazul țărilor în care aceasta este legală”, spune Ioana Săndescu.

Demersul nu face decât să ofere un cadru legal pentru exploatare. În aceste țări, incidența HIV a crescut chiar și cu 400%, cum a fost cazul Greciei”, explică ea. „Femeile care practică prostituția au printre cele mai mari rate de sinucidere, au șanse considerabil mai mari să moară în sărăcie și experimentează violența repetată și extremă.”
Un raport din 2008 al Poliției olandeze estima că până la 90% din prostituate lucrau involuntar. Cercetarea a pornit de la cazul unei rețele de traficanți care exploatau și supuneau la violențe extreme peste 100 de femei în bordeluri legale din Olanda, cu impozite plătite către stat. În 2017, în filmul documentar „Bordell Deutschland”, un polițist estima la fel: în Germania, unde prostituția este legală din 2002, nouă din zece femei sunt forțate să se prostitueze. Iar un psiholog declara că traumele lor sunt echivalente cu cele ale torturii și mai grave decât șocurile unui război. „Deși se spune că prostituția este cea mai veche profesie, mai corect ar fi să spunem că este cea mai veche opresiune. Nu considerăm corect să tranzacționăm demnitatea persoanelor, de aceea nu susținem un proiect de legalizare”, spune Ioana Săndescu. 

Penalizarea clientului

Politicieni și membri ai societății civile creștine din Europa au organizat recent mai multe conferințe la București pentru a le transmite decidenților români un mesaj grav: un raport din 2013 al Eurostat, Oficiul de Statistică al Comisiei Europene, arăta că traficul de persoane s-a intensificat după extinderea UE. Ei au confirmat că legalizarea prostituției în unele țări nu a făcut decât să adâncească fenomenul. Leo van Doesburg, fost europarlamentar și director la Mișcarea Politică Creștină Europeană (ECPM), declara în 2014 că cel mai eficient model de combatere a traficului de persoane este cel aplicat cu succes în Țările Nordice: penalizarea clienților care apelează la prostituate. Una din minorele exploatate sexual la Caracal în 2012 a mărturisit luna trecută pentru cotidianul „Libertatea”: „La toți (clienții - n.n.) le spuneam să mă ajute, plângeam. Și nici unul n-a făcut nimic”.

Un exemplu de bună practică este SUA, unde categoriile profesionale cu cea mai mare probabilitate de a veni în contact cu persoane traficate fac cursuri de identificare a victimelor: lucrătorii din transporturile auto, feroviare și aeriene, lucrătorii vamali și polițiștii, medicii și preoții. În 2017, făcea înconjurul lumii știrea că o însoțitoare de zbor din SUA și-a dat seama că era ceva suspect cu o adolescentă care călătorea însoțită de un adult. I-a făcut semn să meargă la toaletă, unde o aștepta un bilet cu întrebarea dacă este totul în regulă. Fata a scris că este traficată și a fost salvată de poliție la coborârea din avion, conform cotidianului britanic „Mail Online”.

Victimele sunt atât de terorizate, încât nici nu mai încearcă să scape, ci își amorțesc durerea cu alcool și droguri. Doar 1-2% sunt salvate. „Dar chiar și aceste puține cazuri ne dau speranță”, spune Ioana Săndescu. Organizația eLiberare învață tinerii să se ferească de traficanți. Ce putem face noi? Să arătăm că ne pasă: să învățăm să recunoaștem profilul traficantului și al victimei, să alertăm poliția la nevoie, să cerem măsuri mai susținute de combatere a fenomenului.

Cum identifici o persoană traficată

Pare dezorientată, nu privește oamenii în ochi, e nedormită, nemâncată, aparent detașată de ce i se întâmplă, are pierderi de memorie și semne de violență pe corp. Călătorește fără bagaj și cu o persoană care arată diferit față de ea. Însoțitorul îi ține actele, o supraveghează peste tot, chiar și la toaletă, și nu-i dă voie să intre în vorbă cu alții.

Să nu ai încredere în persoane cunoscute online

Selectează atent prietenii pe care îi adaugi pe Facebook. Nu posta public multe informații personale. Nu trimite poze provocatoare prin Internet. Nu te întâlni singură cu o persoană cunoscută online. Nu accepta ca o persoană cunoscută doar online să-ți cumpere bilet pentru o destinație anume, cu promisiunea că vei lucra sau îl vei cunoaşte acolo.

Vrei să lucrezi în străinătate?

Verifică angajatorul. Nu încre­dința nimănui actul de identitate. Stabilește cu familia o parolă, pe care să le-o spui la telefon dacă ai probleme și nu poți vorbi.

Ești victima traficului?

România: Sună gratuit la 0800.800.678. Străinătate: Sună la 004.021.313.31.00 ­sau amba­sada/consulatul Româ­niei. Mai multe informații la http://anitp.mai.gov.ro/recomandari-2.