„Trebuie să urci foarte sus dacă vrei să vezi departe”

Mă numesc Surdu Irina, am 21 de ani și sunt studentă în anul III la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității de Stat din Republica Moldova. Învăț o specialitate necesară în societate, dar din păcate puțin apreciată financiar. Pe mine, o tânără din Basarabia, mă face să mă simt puternică credința în Dumnezeu, relația cu Biserica lui Hristos. Sunt bucuroasă că pot sluji lui Dumnezeu și neamului nostru românesc prin aceea că fac parte din Biserica Mitropoliei Basarabiei și din organizația ei, Misiunea Socială „Diaconia”, care promovează valorile poporului român.

Până a deveni stu­dentă, am absolvit liceul cu profil muzical la clasa de pian și canto. De felul meu sunt o fire energică și sensibilă. Niciodată nu las să treacă timpul în zadar fără să fac ceva de folos celorlalți și să pun o amprentă personală în binele pe care îl săvârșesc. Cred că în îmbinarea dintre util și plăcut găsești mulțumirea. 

Nouă, tinerilor basarabeni, ne este greu acum. Învățăm, ne pregătim, dar nimeni nu știe în ce domeniu va lucra până la urmă. Da, nu ni se ne oferă siguranța zilei de mâine. Partea bună a vieții rămâne dacă ai alături familia sănătoasă și prieteni adevărați care să te sprijine la nevoie la nevoie.

Când valorile dispar, a rezista este suprema provocare

Când eram în ultima clasă la liceu aveam un vis și un scop bine definit, să plec la studii în România, deoarece vedeam cum mulți colegi de-ai mei mergeau fără frică. N-am ajuns în România să studiez deoarece părinții mei nu au vrut să simt ce înseamnă distanța și singurătatea. Pe de o parte a fost bine că m-au ferit probabil de anumite dificultăți, pe de altă parte rămân cu un mic regret. Mi-a lipsit șansa să le demonstrez că pot să mă descurc în viață la vârsta de 19 ani. Moldova este pentru mine „țara minunilor”, care zilnic te surprinde cu bune și cu rele. Singurul lucru care contează este să fiu pregătită la orice provocare din calea mea. Cu timpul, tot mai mult realizez că dispar sau se risipesc valorile neamului românesc și tradițiile strămoșești. Scopurile tinerilor basarabeni, ca ale tuturor tinerilor buni de astăzi, au la bază dorința lor de a rezista și de a demonstra că împreună pot învinge. Însă când vezi că doar Dumnezeu este Cel care te ajută și te scoate din greutăți când te aștepți mai puțin, atunci te simți mult mai sigur în ceea ce vrei să faci. Cu puterea și cu harul Lui suntem în siguranță pe acest pământ.
Personal, fiind voluntară activă deja de doi ani în cadrul acestei Misiuni sociale „Diaconia” a Mitropoliei Basarabiei, am avut ocazia să cunosc oameni deosebiți și să prețuiesc momentele care îmi dau posibilitatea să mă îmbogățesc sufletește. Prețuiesc și mă mândresc că datorită acestei organizații am avut ocazia să mă apropii de Dumnezeu și să fiu aproape de cei care Îl iubesc, să-mi dau seama că există oameni care plâng pentru o bucată de pâine oferită și sunt dependenți de un prânz cald zilnic, mame care așteaptă să li se ofere un adăpost ca să își crească în siguranță copilul cel puțin până la împlinirea primului an de viață.
Fiecare proiect derulat de „Diaconia” îmi deschide noi căi spre o viață matură, mă face mai atentă și sensibilă la nevoile celor din jurul meu. Datorită acestei misiuni am avut ocazia să particip într-un proiect care include 12 parohii din cadrul Mitropoliei Basarabiei, care ne-a ajutat să identificăm nevoile și serviciile pe care le putem acorda localităților respective. La noi în țară, în prezent, din păcate, după perioada de ateism și distrugerea credinței, se pune accentul pe lucrurile materiale, și nu pe cele spirituale. Oamenii nu percep credința ca pe însăși viața lor. Lumea este dezamăgită și nu dorește să-și găsească alinare sufletelor sau să ofere jertfă celor mai săraci decât noi.

„Cine va salva frumosul?”

Un alt proiect extraordinar pentru tinerii basarabeni realizat de Centrul de Resurse al Misiunii „Diaconia” în premieră în această vară (13-16 iulie 2016) a fost tabăra duhovnicească pentru tineri „Trepte spre lumină” de la Costuleni, raionul Ungheni, cu tema: „Frumosul va salva lumea. Cine va salva frumosul?” O tabără inedită, care a găzduit aproximativ 220 de participanți cu vârste cuprinse între 14 și 25 ani, pentru a cunoaște și a fi pregătiți pentru viață, a ști cum să rezolvăm situațiile dificile sau să reacționăm la schimbările neprevăzute. Am lucrat în grupuri, în funcție de vârstă, având câte un preot moderator de grup.
Lucrul care m-a mișcat cel mai profund au fost rugăciunile făcute alături de preoții noștri. Am simțit atunci noi, tinerii, că avem de îndeplinit o misiune sfântă. Am realizat că duhovnicul este persoana fără de care nu putem să trăim, deoarece el ne povățuiește în urcușul nostru duhovnicesc și că, în același timp, trebuie să ne punem nădejdea în Dumnezeu, și nu în oameni. Fiecare vârstă își are farmecul ei, dar odată ce ajungi să înfrunți greutățile vieții, și anume să rămâi singur, să nu-i mai ai pe părinți alături, să fii dezamăgit de oamenii la care ai ținut, nimeni altcineva în afară de Domnul nu o să te întărească și nu o să te protejeze în micile/marile căderi. Am învățat că fiecare din noi are nevoie de atenție și de susținere, indiferent că este fată sau băiat, tânăr sau bătrân. Toți suntem chipul lui Dumnezeu, și nu e corect ca cineva să aibă pretenția priorității în fața cuiva.
Mottoul după care mă conduc este: „Încearcă necontenit să urci foarte sus dacă vrei să vezi foarte departe”.
Suntem generația care ar putea să schimbe multe, dar să nu uităm că schimbarea începe cu noi și niciodată nu trebuie să pretindem celuilalt să fie sfânt și bun, ci în primul rând această exigență să o cerem de la noi. Mereu să fim propriii noștri critici, onești și nu subiectivi. Doar atunci vom salva frumosul!