Un cărturar de vocație ctitoricească

În rândul vrednicilor slujitori ai Altarului străbun, care s-au remarcat prin alese preocupări științifice manifestate în sfera cercetării vestigiilor arheologice de pe teritoriul patriei noastre, se cuvine să fie înscris și părintele Constantin Matasă, un pionier al arheologiei și muzeografiei din ținutul Neamțului. El a fondat, în anul 1934, Muzeul Arheologic Regional din Piatra-Neamț, în care a expus numeroase bunuri de patrimoniu cultural mobil descoperite în urma săpăturilor arheologice întreprinse.

Cercetările arheologice, de primă impor­tanță științifică, întreprinse de părintele Matasă, privind identificarea așezărilor preistorice și vechi-istorice din județul Neamț și din partea de centru a județului Bacău, au atras atenția unora dintre cei mai reputați specialiști ai vremii, cu care părintele a inițiat și întreținut strânse relații de colaborare profesională: Ion Andri­eșescu, alături de care va explora, în anul 1928, situl arheologic de la Bâtca Doamnei, Radu Vulpe, Vladimir Dumitrescu, Mircea Petrescu-Dâmbovița și marele savant Nicolae Iorga.

Scurtă biografie

Despre activitatea prodigioasă a părintelui Matasă, pe care profesorul universitar Ioan Opriș îl înscria „între fruntașii muzeografiei românești”, s-a preocupat în special dr. Gheorghe Dumitroaia, fost director al Complexului Muzeal Județean Neamț, dar și domnii Aurel Buzilă și Marius Alexianu. Cea mai exhaustivă prezentare a biografiei părintelui Constantin Matasă i se datorează aceluiași domn Gheorghe Dumitroaia, prin ale cărui inițiativă și coordonare, în anul 2001, cu prilejul comemorării a 3 decenii de la trecerea părintelui Matasă în eternitate, a fost publicat volumul In memoriam Constantin Matasă, apărut la Editura „Constantin Matasă” din Piatra-Neamț.

O scurtă biografie a părintelui Constantin Matasă are ca moment de început ziua de 20 ianuarie a anului 1878, când în familia preotului Dumitru și Maria Matasă, din satul Răpciune, comuna Hangu, județul Neamț, vede lumina zilei primul născut între cei doisprezece copii cu care Dumnezeu Va binecuvânta această familie de preot de la sat.

Părintele Matasă a început studiile primare la școala din satul natal, apoi a continuat ciclul gimnazial la Școala nr. 2 din Piatra-Neamț. La sfârșitul ciclului gimnazial este admis la Seminarul Teologic din Roman, unde se bucură atât de ocrotirea arhiereului Ioanichie Flor, cât și de cea a profesorului de științe agronomice, inginerul Dimitrie Petrescu, tatăl scriitorului Cezar Petrescu. La Roman, îi va fi insuflată dragostea de natură, care îl va călăuzi întreaga viață, de către profesorul Calistrat Hogaș. După absolvirea cursului inferior la Seminarul din Roman, de 3 ani, își continuă pregătirea educa­țională pentru alți 4 ani la Seminarul Veniamin din Iași. Între anii 1900-1904, urmează cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din București. După absolvirea primului an de facultate se căsătorește cu tânăra Ana Constantiniu, alături de care va petrece o viață de familie fericită, înconjurați de cei patru copii ai lor.

Cariera eclesiastică

La 15 august 1905, în cadrul slujbei praznicului Adormirii Maicii Domnului, săvârșită la Mănăstirea Văratec, teologul Constantin Matasă este hirotonit preot pe seama bisericii Mănăstirii Bistrița, ctitoria lui Alexandru cel Bun (1430-1432) și necropolă a familiei domnitorului. Între anii 1907-1912, părintele Matasă este si confesor pentru deținuții încar­cerați la închisoarea din incinta Mănăstirii Pângărați. Timp de 3 ani a îndeplinit și funcția de protoiereu al județului Neamț (1909- 1912), funcție asumată și între anii grei de încercări (1941-1945), generate de desfășurarea celui de al Doilea Război Mondial.

Cariera eclesiastică a părintelui Matasă a continuat la Parohia „Precista” din municipiul Piatra-Neamț, fiind numit preot coslujitor în 1915 și preot paroh din anul 1918, slujind la acest sfânt locaș mai bine de 30 de ani. La 21 mai 1947 are loc sfin­țirea noii Biserici „Precista” din Piatra- Neamț, al cărei principal ctitor este preotul-cărturar Constantin Matasă, de către IPS Irineu Mihălcescu, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, însoțit de Prea­sfințitul Părinte Justinian Vasluianul, Arhiereul-vicar al sfintei mitropolii. În paralel cu activitatea pastoral-misionară desfășu­rată în cadrul parohiei a îndeplinit și func­ția de director al Școlii de cân­tăreți bisericești din Piatra- Neamț, fiind ales concomitent și membru al Consistoriului Mitropolitan și al Consiliului administrativ bisericesc.

Pe lângă activitatea de la parohie și ascultările administrative primite în sânul Bisericii, părintele Constantin Matasă va desfă­șura și o bogată activitate publicistică, debutând în 1912 cu lucrările: Priviri și soluții în chestia țărănească și Preotul în fața datoriei de a lucra pentru ridicarea poporului. Șirul aparițiilor editoriale continuă cu publicarea volumelor: Călăuza județului Neamț (1929), Palatul Cnejilor (1938), volum premiat de Academia Română, Movila Haiducului (1939), Cercetări din Preistoria județului Neamț (1940), Câmpul lui Dr­a­goș. Toponimie veche și actuală din județul Neamț (1943), Prin Moldova de sub munte (1965) și multe alte articole redactate, în principal, pentru a aduce la cu­noștința specialiștilor din domeniul arheologiei rezultatele celor mai recente cercetări arheologice efectuate. A fondat și coordonat revistele: Îndrumarea, Propăși­rea, Noua Floare a Darurilor și Petrodava.

Fondator de muzeu

În anul 1934, preotul Constantin Matasă fondează Muzeul Arheologic Regional din Piatra- Neamț, în vitrinele căruia va expune numeroasele bunuri de patrimoniu cultural mobil descoperite în urma săpăturilor arheologice pe care le-a întreprins în diverse situri arheologice dintre care menționăm pe cele de la: Piatra Şoimului (Calu) - Dealul Horodiştea; Traian - Dealul Fântânilor şi Dealul Viei; Bodeştii de Jos - Frumuşica; Ghigoieşti - Trudeşti; Tg. Neamţ - Pometea; Dobreni -Mătăhuia; Costişa-Cetăţuia; Cândeşti - Dealul Varniţei; Târpeşti - Râpa lui Bodai; Tg. Ocna - Podei; Piatra-Neamţ - Văleni; Cozla, Curtea Domnească din Piatra- Neamț, Bîtca Doamnei; Lutărie şi Dărmăneşti; Izvoare - Dumbra­va-Roşie etc.

După o viață pusă ca o ofrandă în slujba descoperirii și valorizării trecutului istoric al neamului românesc, părintele Constantin Ma­tasă se mută la veșnicile lo­cașuri în ziua de 3 noiembrie a anului 1971, la venerabila vârstă de 93 de ani, lăsând în urmă o veritabilă pildă de activitate dinamică și pluridisciplinară, constituind și astăzi un model vrednic de urmat pentru cei care au ca deziderat înălțarea spiritului patriotic și cultivarea respectului pentru trecutul istoric în rândul semenilor.