Un studiu amplu despre comunicarea religioasă în era informaţională

La Editura Basilica a apărut recent volumul "Parabola făcliei aprinse. Comunicarea în era informaţională", semnat de pr. dr. Nicolae Dascălu, consilier patriarhal şi directorul Centrului de presă Basilica al Patriarhiei Române. Un volum dens, plin de informaţie, ce analizează în mod avizat fenomenul mediatic din toate unghiurile lui, dar mai ales, aşa cum arată titlul, este analizată comunicarea religioasă.

Pr. dr. Nicolae Dascălu reuşeşte să sintetizeze în mod exemplar un uriaş volum de date, informaţii şi aspecte ale comunicării religioase din toate timpurile, de la începuturile istoriei umane consemnate în textele scripturistice revelate şi până în zilele noastre, când Bisericile îşi dezvoltă sisteme mediatice bine puse la punct, în ton cu cerinţele lumii în care trăim. Această incursiune în lumea comunicării sau, mai bine zis, în lumea care nu poate trăi fără a comunica este fascinantă, mai ales că autorul arată o deschidere firească şi spre modul de comunicare a mesajului în cadrul altor religii decât creştinismul. Desigur, abordarea este ştiinţifică, dar instrumentele de lucru sunt totuşi ale teologului creştin-ortodox, aşa cum ni se pare şi normal. Nu ne permite spaţiul să dăm prea multe exemple din multele interesante ce se regăsesc în această carte, dar putem indica unul dintre ele, ce îl parafrazează pe Gerard Heinz cu lucrarea "Radiodiffusion et télévision, approches teologiques", prin care se arată că este posibil de transpus într-un tablou sinoptic TV primele 20 de versete ale primului capitol din cartea Iezechiel. Sunt indicate secvenţe, planuri apropiate, gros-planuri, panoramice, zoom-uri etc., adică tot ce presupune o astfel de transpunere, totul într-un limbaj specific televiziunii. În cartea părintelui consilier patriarhal Nicolae Dascălu sunt analizate toate formele de comunicare prin tipăritură, radio, televiziune şi internet, cu tot ceea ce presupune era informaţională, dar seriosul studiu se referă şi la modele ale comunicării, la funcţiile, rolul şi efectele mass-media în societate. Un capitol interesant este cel intitulat "Biserici creştine şi comunicarea prin mass-media", în care sunt analizate mijloacele misionare moderne ale cultelor din România şi responsabilitatea ce revine comunicatorului creştin, precum şi ale receptorului - creştinul de azi - care trăieşte într-o lume dominată de cultura mass-media. Iar dacă jurnalistului în general i se cer o conduită morală şi o viaţă personală ireproşabilă din punct de vedere etic, într-o şi mai mare măsură li se cere comunicatorilor din sfera eclesială, şi în special a jurnaliştilor creştini, să cultive în viaţa lor valorile credinţei. "Biserica priveşte cu încredere activitatea fiilor ei duhovniceşti care lucrează în domeniul comunicării mediatice şi aşteaptă roade directe atunci când este vorba de propriile căi mass-media, precum şi o înduhovnicire a cadrului general al comunicării moderne. Jurnaliştii creştini au în misiunea lor nişte repere statornice şi puternice şi de aceea se aşteaptă de la ei o intensificare şi o afirmare coerentă a aspectelor formative ale comunicării prin intermediul media", scrie autorul, făcând astfel o scurtă fişă de calităţi ce trebuie îndeplinite de jurnaliştii care lucrează la instituţiile de presă ale Bisericii. După parcurgerea celor peste 600 de pagini, se constată că intenţia autorului, consemnată în introducerea lucrării în care se spune că studiul de faţă se doreşte o privire generală asupra relaţiei fiinţiale dintre religie şi comunicare, dintre experienţa personală a sacrului şi numeroasele forme de manifestare ale cultului extern, s-a materializat întocmai. Este cu adevărat o cercetare care se impunea în literatura românească de specialitate şi este bine, venită cu atât mai mult, cu cât reuşita ştiinţifică este dublată şi de frumuseţea şi claritatea scriiturii. "Parabola făcliei aprinse..." va fi cu siguranţă un instrument extrem de folositor studenţilor în jurnalism care doresc să cunoască mai multe lucruri despre comunicarea în domeniul religios, dar le va fi util şi masteranzilor de la facultăţile de teologie care se specializează în comunicare şi jurnalism. De asemenea, profesorii din domeniu vor găsi în această carte un ghid pe care l-ar putea folosi în predarea acestui gen de cursuri viitorilor jurnalişti, mai ales că mulţi dintre ei vor profesa în mediile bisericeşti. Cu siguranţă, lucrarea va fi găsită interesantă şi de jurnaliştii care se ocupă de aspectele vieţii religioase în presa laică.