Unitatea Bisericii - dar al lui Dumnezeu şi responsabilitate a creştinilor

Data: 17 Ianuarie 2014

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,

Cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate corintenilor „Oa­re s-a împărţit Hristos? “ (1 Co­rin­teni 1, 13), care constituie te­ma de reflecţie a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creş­tinilor din anul 2014, au o pro­fundă semnificaţie teologică, din perspectiva eclesiologiei creş­tine.

Biserica lui Hristos este Bis­e­ri­că slăvită, sfântă şi fără de pri­hană (cf. Efeseni 5, 27), cu­ră­ţită şi sfinţită prin jertfa unică a Mântuitorului Iisus Hristos, Capul şi Mirele Bisericii. Sfin­ţe­nia Lui se comunică permanent Bisericii prin har, pentru ca ea să fie permanent Trupul tainic şi sfânt al lui Hristos. Aşa cum Iisus Hristos a luat trup omenesc din Fecioara Maria, prin po­gorârea Sfântului Duh asupra unei persoane umane, în pre­zen­ţa lui Dumnezeu-Tatăl, tot aşa Biserica, Trupul tainic al lui Hris­tos, se constituie la Cin­ci­ze­ci­me prin pogorârea Sfântului Duh, trimis de Tatăl la cererea Fiului, asupra mai multor per­soa­ne umane - Apostolii, în for­mă de limbi de foc, iar aceştia au în­ceput să boteze pe cei care cred în Iisus Hristos, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfân­tului Duh. De aceea, Biserica lui Hristos este plină de prezenţa harului şi a iubirii Preasfintei Treimi.

Deoarece în decursul timpului, din nefericire, creştinii s-au separat şi împărţit în diferite con­fesiuni sau ramuri antago­nis­te, astăzi, când fenomenul se­cu­larizării şi al relativizării va­lorilor creştine atinge proporţii alar­mante, lucrarea pentru re­fa­cerea unităţii creştinilor trebuie in­tensificată prin dialog şi coo­pe­rare misionară.

În faţa multiplelor provocări secularizante, creştinii pierd din credibilitate când se află în stare de conflict, dar câştigă în cre­d­ibilitate când au credinţă vie, dialoghează şi cooperează unii cu alţii pentru ajutorarea se­menilor aflaţi în suferinţă şi sărăcie.

Mai precis, Hristos Domnul ne cheamă astăzi să ascultăm Evanghelia Lui, să cultivăm iubirea de Dumnezeu şi de semeni, sfinţenia vieţii, re­cu­noş­tin­ţa, dărnicia şi hărnicia, valoa­rea unică a persoanei umane şi a familiei tradiţionale, binele comun şi frumuseţea sufletului ge­ne­ros. Împlinind această vocaţie pro­fund creştină, vom înţelege mai bine legătura dintre unita­tea de credinţă eclesială şi coo­pe­­rarea în misiunea socială. Ast­fel, vom aduce mai multe sem­ne de speranţă în timp de su­ferinţă şi criză.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dum­nezeu Tatăl şi împărtăşirea Du­hu­lui Sfânt să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13)

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Mesaj adresat cu ocazia Săp­tă­mânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, 18-25 ianuarie 2014.