Universul structurat după legea Crucii şi a Învierii

Giovanni Papini, ateu convertit la catolicism, în lucrarea "Martorii Patimilor", prezintă imaginea în care Marele Rabin cere Papei, în schimbul convertirii poporului evreu la creştinism, scoaterea din Sfânta Scriptură a evenimentului Răstignirii Mântuitorului Iisus Hristos. Când omul picat în amnezii falsificatoare nu mai găseşte în sine puterea de da mărturie despre realităţi ce amprentează şi structurează viaţa în inima ei, când Adevărul este abandonat în favoarea unor himere confecţionate la nivel mental, "pietrele vor striga" (Lc.19,40) şi vor mărturisi omului că "uitarea este, în fond, o trădare." (prof. I.C. Drăgan). Dacă prin absurd există un colb al uitării ce poate acoperi cu straturi groase evenimentul istoric al Crucii şi Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, atunci adevărul Jertfei şi al Învierii va fi mărturisit de însăşi legea înscrisă în inima existenţei universale şi chiar "în inima lui Dumnezeu." (S. Bulgakov) "Urechea sensibilă" despre care mărturiseşte P. Florenski poate citi onest că "ţesătura lumii e marcată de semnul crucii şi al învierii." (Olivier Clement) şi că după această lege funcţionează Universul în totalitatea lui.

Universul, prin forma de existenţă a componentelor sale, dă mărturie despre această cruce devenită temeiul existenţei şi al funcţionalităţii. Orice registru al existenţei, de la cel primar sau mineral, trecând prin regnul vegetal şi cel animal şi până la "coroana creaţiei"-omul, descoperă realitatea Jertfei, a Crucii, întipărită tainic în structura vieţii. Admirabil dă mărturie teologul român pr. Dumitru Stăniloae despre faptul că există o interdependenţă între componentele lumii, bazată pe dialogul jertfei sau crucii. O componentă se lasă consumată, jertfită pentru a asigura viaţa altei componente ce va deveni din jertfitor, jertfă. Regnul mineral nu există pentru sine ci pentru treapta de existenţă imediat superioară, anume regnul vegetal. La rândul său, regnul vegetal îşi găseşte împlinirea în regnul animal, iar regnul animal există pentru culmea creaţiei, persoana umană. Lanţul trofic în care un element este condiţie şi sursă de existenţă pentru alt element prin evenimentul de jertfă mărturiseşte structurarea existenţei după legea Crucii. Omul, componenta de vârf a Universului creat, nu îşi poate găsi împlinirea în sine însuşi, ci în aproapele şi în Dumnezeu. "Crucea, geometric şi simbolic vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri, e unirea dintre spiritual şi material, e metafora dublei noastre naturi: duhovnicească şi pământeană. Ea ne rezumă, ne recapitulează, ne reprezintă grafic şi cardinal, ne expune în dubla - paradoxala, perpendiculara, fundamentala - noastră solemnă şi derizorie situaţie de făptură care ţine deopotrivă de lume şi de cer", mărturisea monahul Nicolae Steinhardt. Pe această golgotă istorică şi altar de jertfă s-au aşezat cu atâta naturaleţe un Mircea Vulcănescu, o Aniţa Nandris-Cudla, un Maximilian Kolbe. Aşezat pe traiectoria Crucii şi a Jertfei, omul "se adânceşte în existenţă" (S. Kierkegaard), devine ierurg la altarul transfigurării personale şi universale, lucrând la înviere ca destinaţie ultimă. Cuvântul ultim nu aparţine însă suferinţei, morţii, singurătăţii, tristeţii. Cuvântul ultim este al învierii, al vieţii. Structura cosmosului prin fenomenele de regenerare continuă doxologiază de veacuri adevărul vieţii, al dinamismului şi învierii. În Jurnalul său, Alexander Schmemann mărturiseşte realitatea compensatorie a învierii şi vieţii plecând de la datele cosmice: "Când văd un apus de Soare îmi dau seama că totul este altundeva!" Totul este în înviere. Revolta lui Ivan Ilici (personajul eponim al lui Tolstoi) în faţa morţii este pledoaria pentru necesitatea vieţii ca realitate ultimă: "Asta nu mi se poate întâmpla mie. Ce ciudăţenie că există moarte… faptul că până la mine toţi oameni au fost muritori nu mă convinge ca şi eu să mor." Jubilaţia exceptului a lui Ivan Ilici de care aminteşte şi E. Lévinas constituie taina vieţii înscrisă în fiinţa existenţei care se revoltă la ne-naturalul morţii.