V. V. Zenkovsky - un promotor al iubirii curate

Citind cartea lui V. V. Zenkovsky, „Convorbiri cu tinerii despre sexualitate“, mi-am adus aminte de această problemă destul de delicată a dragostei în vremea adolescenţei. Profesorul rus, unul dintre cei mai apreciaţi scriitori în secolul al XX-lea, ştia cum să explice această dilemă a dragostei şi sexualităţii premaritale pe înţelesul tinerilor. Folosind un limbaj accesibil, puţin sobru, Zenkovsky pune accent pe dublul înţeles al iubirii în rândul adolescenţilor: trupească şi sufletească.

Se ştie că, în Ortodoxie, şi nu numai, relaţiile sexuale premaritale sunt interzise. Cu toate încercările lumii moderne de a instiga la o depăşire a acestor norme considerate neadecvate pentru timpurile actuale, Biserica nu a cedat niciodată. Pentru a afla dacă iubeşti sau nu o persoană, nu este necesar să ai parte de astfel de dovezi. Dragostea curată ştie să aibă răbdare. Profesorul Zenkovsky reuşeşte să ne ofere o analiză minunată în această privinţă. Astfel, el împarte sexualitatea umană în două direcţii: cea în care iubirea reuşeşte să o domine şi posibilitatea în care iubirea este doar un accesoriu al ei. Atunci când vorbim despre sexualitate premaritală, este clar că aceasta a reuşit să domine dragostea între cei doi tineri. Aşa-numitele căsătorii de probă, sau concubinajele sunt o mărturie clară a faptului că tinerii iau foarte serios în considerare şi o eventuală despărţire ulterioară. Nu putem pune pe seama libertăţii faptul că nu vrei să te căsătoreşti. De vreme ce te afli lângă persoana iubită, nu poţi afirma că această convieţuire în doi îţi restrânge libertatea. De asemenea, dragostea devine un subiect uşor delicat între cei doi concubini, pentru că este asumată de la sine, iar micile dovezi de dinainte sunt doar presupuse, în nici un caz folosite în continuare. Dragostea dominată de sexualitate ajunge deseori compromisă, şi faptul că multe relaţii se detramă după lungi perioade de concubinaj arată clar apariţia plictiselii între cei doi membri. Desigur, doi oameni care se iubesc nu ar putea niciodată să afirme că au ajuns să se plictisească unul de celălalt. Este o absurditate să spui că eşti sătul de infinitul dumnezeiesc din inima partenerului tău. Cu toate acestea, astăzi declaraţiile de dragoste post-sexuale sunt din ce în ce mai rare. În căsnicie, lucrul acesta se întâmplă infinit mai rar şi, de regulă, doar atunci când intervin alte subiecte de conflict. V. Zenkovsky spune clar: „Viaţa în căsătorie înmănunchează laolaltă trei laturi: biologică, socială şi spirituală, iar aceste trei laturi nu ne sunt date separat una de alta, ci, în condiţii normale, ele constituie un tot armonic. Bifurcarea sexualităţii şi a erosului, în afara căsătoriei, marchează o adevărată dezordine în sfera sexului în perioada de tranziţie până la maturitatea sexuală şi chiar şi mai târziu, când căsătoria nu urmează la vreme. În căsătorie, adică în viaţa de familie normală, ea dispare cu desăvârşire. Sexualitatea şi erosul revin la starea lor normală, cea dintâi supunându-se întru totul celui de pe urmă, iar unitatea lor intimă devine un izvor de forţe noi, care descoperă calea nouă a vieţii“ („Convorbiri cu tinerii despre sexualitate“, p. 45). Profesorul Zenkovsky a încercat să îi îndrume pe tineri pe drumul căsniciei, aceasta fiind singura soluţie care asigură împlinirea corectă a ambelor dorinţe. În acelaşi timp, a atras atenţia asupra efectelor negative ale sexualităţii premaritale şi a indicat câteva soluţii de evitare a acesteia. Un lucru rar întâlnit la mulţi pretinşi profesori de astăzi. „Mişcarea sexuală care se aprinde înainte de vreme capătă adesea un caracter atât de impetuos şi furtunos, încât este foarte greu de stăpânit. Este nevoie să se treacă peste toate aceste puncte periculoase. Procedând aşa, vom putea obţine conştiinţa unei forţe proprii şi experienţa eliberării de chinul apăsător al sexualităţii. Şi este de ajuns a te desprinde din toate preocupările de felul acesta, de a te angaja într-o muncă fizică sau intelectuală, pentru ca sufletul să poată înfrânge chemarea chinuitoare a sexualităţii. Ea este furtunoasă şi impetuoasă, este insistentă şi perseverentă, dar nu este mai puţin adevărat că ea se şi potoleşte uşor, se poate retrage din nou în adâncurile ei, dacă atenţia este abătută de la ea, în momentele acute.“ (p. 33)