Vama rațiunii - din învățăturile Sf. Cuv. Cleopa de la Sihăstria

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, p. 781

„Niciun păcat nu trece de la minte la simțire (la inimă), dacă nu și-l închipuie întâi omul cu mintea.

Deci în vremea rugăciunii n-ai voie să-ți închipui nimic. Nici imaginații sfinte, nici pe Hristos pe Sfânta Cruce, nici pe scaunul Judecății. Nimic. Că toate imaginațiile sunt afară de inimă și dacă rămâi să te închini la acestea, nu te închini lui Hristos.

Iar despre vama rațiunii spunea: Aici, la această vamă, care este la poarta inimii, o întâmpină pe mintea noastră alte duhuri rele, «teologii întunericului și filosofii iadului», și-i dau minții rațiuni duhovnicești. Căci mintea noastră, după mărturia Sfântului Vasile, are însușirea să izvorască veșnic gânduri bune sau rele. Și nu-i de vină ce izvorăște. Că ce turnăm într-însa, moara macină. Noi suntem cei care hotărâm dacă dăm drumul la gânduri.

În clipa rugăciunii, numai ce vezi că apar cuvinte din Scriptură, cum a ispitit pe Mântuitorul în muntele Carantaniei, căci rolul lor este să te ispitească din Scriptură. Și ne vin tot felul de rațiuni adevărate și înalte în vremea rugăciunii! Dar vrăjmașul nu se supără de asta, când vede că tu raționezi. El se bucură. Bine că teologhisești când te rogi!

Fraților, n-au ce căuta astea în vremea rugăciunii! Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Tu, când te rogi, nu teologhisi, că ești batjocorit de demoni!» Când te rogi trebuie să ai inima înfrântă și smerită, durerea inimii pentru păcate și smerenie. Taina asta este a lui Dumnezeu, Izvorul minților raționale din cer și de pe pământ.

Tu te coboară în inimă cu rugăciunea de-un singur gând, adică gândind numai la numele Domnului nostru Iisus Hristos. Cu această rațiune ne coborâm în inimă, zicând așa: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul (sau păcătoasa)». Cu altă rațiune n-ai ce căuta. După cum v-am spus la vama imaginației, nici o imaginație, cât de sfântă ar fi, nu este în inimă, ci afară de inimă și trage mintea noastră din inimă afară. Așa și rațiunile acestea. Că diavolul are scop să-i dea minții noastre de teologhisit și îți aduce la rugăciune toată Scriptura, dacă vrei, numai să nu te rogi! El știe că rugăciunea îl arde.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)