Vânzarea Domnului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la sărbători împărătești, Omilia a II-a la trădarea lui Iuda, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, pp. 88-89

„(...) Să vedem cum a fost vândut Stăpânul nostru.

Iar ca să ne dăm seama bine de toată nebunia vânzătorului, ca să cunoaștem ne­re­cunoștința ucenicului și nespusa iubire de oameni a Stăpânului, să ascultăm pe evanghelist cum ne istorisește îndrăzneala lui: Atunci, spune el, ducându-se unul din cei doisprezece, Iuda, cel care se numea Iscarioteanul, la arhierei, le-a spus: «Ce voiți să-mi dați, și eu vi-L voi da vouă?» (Matei 26, 14-15). Se pare că aceste cuvinte sunt clare și nu spun mai mult decât spun. Dar, dacă cercetezi bine și cu atenție fiecare cuvânt, cuvintele acestea capătă o nouă înfățișare, vezi că au un adânc înțeles. Mai întâi, timpul. Nu la întâmplare a însemnat evanghelistul timpul. N-a spus numai atât: Ducându-se, ci: Atunci, ducându-se.

- Atunci. Spune-mi: când? Spune-mi: pentru ce a însemnat evanghelistul timpul?

- Evanghelistul, care grăiește prin Duhul Sfânt, nu ne-a însemnat fără rost cuvântul. Cel care grăiește prin Duhul Sfânt nu grăiește niciodată fără rost și în zadar.

- Ce vrea să spună, dar, cuvântul atunci?

(...) - Când femeia cea păcătoasă s-a apropiat de Domnul, când a vărsat alabastrul cu mir pe picioarele lui Iisus, când le-a șters cu părul capului ei, când a arătat atât de multă evlavie, când și-a șters prin mărturisirea ei păcatele din tot cursul vieții ei, atunci deci, când Iuda a văzut-o că ea arată Dascălului atât de mare evlavie, atunci el s-a grăbit spre vânzarea cea nelegiuită. Aceea din adâncul păcatului s-a urcat la cer, iar el, după mii de semne și minuni, după o atât de îndelungată învățătură, după îngăduința cea nespusă, a căzut în adâncul iadului. Atât de mare rău sunt trândăvia și voința stricată. Pentru aceea și Pavel spunea: Celui care i se pare că stă să ia aminte să nu cadă (1 Corinteni 10, 12), iar prorocul striga în vechime: Oare cel care cade nu se scoală? Sau cel care se abate nu se întoarce? (Ieremia 8, 4), pentru ca acela care stă să nu se încreadă, ci să fie întotdeauna gata de luptă, nici cel care cade să nu deznădăjduiască. Atât de mare era puterea Învățătorului, că și pe femeile păcătoase și pe vameși îi atrăgea ca să-L asculte.”

(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)