Vocabular religios

îndurare: atitudine binevoitoare de milă şi compasiune faţă de cel în suferinţă sau în grea nevoie. Ea este expresia, exteriorizarea simţământului intern de milă. Textele care folosesc acest termen sunt puţine, deoarece ideea este redată şi prin alte cuvinte înrudite, precum: milă, bunătate, bunăvoinţă, compătimire, iertare etc. Îndurarea este un har. Dumnezeu este marele Îndurător: „Că mult milostiv este Domnul şi îndurător“ (Iacov 5, 11). El spune: „Voi milui pe cine vreau să miluiesc şi Mă voi îndura de cine vreau să mă îndur“ (Romani 9, 15). Din îndurarea şi mila Lui pentru omenirea care-I devenise vrăjmaşă a trimis pe Fiul Său în lume s-o răscumpere, luându-şi asupră-Şi păcatele şi blestemul, pentru ca tatăl s-o ierte şi s-o înfieze prin har, împăcând-o cu Sine. Sfântul Apostol Pavel aminteşte de „milostivirile îndurării lui Dumnezeu“ (Coloseni 3, 12). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)