Vocabular religios

- a se înarma: întărirea puterii cuiva prin armele materiale sau spirituale (Romani 13, 12). În Noul Testament este vorba despre armele spirituale, precum: smerenia, credinţa nezdruncinată, dragostea vădită prin fapte bune, postul, rugăciunea, înfrânarea şi suferinţa pentru Hristos, citirea Sfintelor Scripturi etc., arme cu care se biruie poftele trupeşti şi diavolul, vrăjmaşul mântuirii sufletelor noastre. „Aşadar - spune Sfântul Apostol Petru -, fiindcă Hristos a pătimit cu trupul, înarmaţi-vă şi voi cu gândul acesta: că cine a suferit cu trupul a isprăvit păcatul, ca să nu mai trăiască timpul ce mai are de trăit în trup după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu“ (I Petru 4, 1);

- îngâmfare: stare de mândrie excesivă, nebunească, stare de păcat opusă smereniei şi dragostei. Sfântul Apostol Pavel, scriind corintenilor, le atrage atenţia indirect pentru a se depărta de asemenea fapte rele pe care ei le mai practicau şi de care el auzise: să nu îi afle „în stare de certuri, de pizmă, de clevetire, de murmure, de îngâmfări, de tulburări“ (II Corinteni 12, 20). Apostolul îi îndeamnă să nu se fălească împotriva altuia (I Corinteni 4, 6) sau să nu se semeţească (4, 18-19; 5, 2). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)