Vocabular religios

împietrirea inimii: starea de nepenetrare a inimii, a sufletului faţă de chemarea lui Dumnezeu. Aceasta este consecinţa îndoielii omului, a împotrivirii lui, deci a acceptării îndemnului diavolesc de părăsire a lui Dumnezeu. Vina împietririi inimii stă în oameni şi în dumnezeul veacului acestuia, satana, care a orbit minţile necredincioşilor ca să nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos. În acest sens vorbeşte Sfântul Apostol Pavel efesenilor: „Aşadar, acestea zic vouă şi mărturisesc în Domnul ca voi să nu mai umblaţi de acum ca neamurile, în deşertăciunea minţii lor, întunecaţi la cuget, înstrăinaţi fiind de Dumnezeu, din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina inimii lor“ (Efeseni 4, 17-18; Marcu 3, 5; Romani 11, 25). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)