Vocabular religios

îmbrăţişare: gest şi formă de respect arătat cuiva, expresie a dragostei şi a cinstirii. Îmbrăţişarea este o formă de salutate a creştinilor. „Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? - zice Iisus - au nu şi păgânii fac aşa?“. Această îmbrăţişare nu este o simplă salutare cu o urare de bine, ci expresia dragostei şi cinstirii care se exteriorizează. Domnul recomandă ucenicilor ca acest fel de salutare să se extindă şi la cei care-i urau. În Faptele Apostolilor se foloseşte de multe ori termenul de îmbrăţişare. Sfântul Apostol Pavel nu-i salută pe creştini, ci îi îmbrăţişează în Domnul ca pe fiii săi duhovniceşti, şi chiar Bisericile, fie de bun venit, fie de rămas bun (Faptele Apostolilor 18, 22; 21, 19). El le recomandă creştinilor să se îmbrăţişeze între ei ca fraţi în Domnul (Romani 16, 3-15; 21-32; Evrei 13, 24; Coloseni 4, 14, 15; Tit 3, 15) cu „o îmbrăţişare în Domnul“ (I Corinteni 16, 19) sau „în Hristos“ (Filipeni 4, 21-22). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)