Vocabular religios

împărăţia de mii de ani: expresie care se află în Apocalipsă (20, 2, 3, 4, 5, 6, 7) şi indică împărăţia lui Dumnezeu şi a celor crendincioşi care vor împărăţi cu El aici, pe pământ, mii de ani, de la prima până la a doua venire a lui Hristos, adică până la sfârşitul acestui veac, şi apoi în ceruri, veşnic. Ideea şi expresia acestui text (20, 2-15) este, de multe ori, înţeleasă greşit de către unii credincioşi, ca o împărăţie de „o mie“ de ani, care va necesita o nouă venire a lui Hristos pe pământ pentru „cei aleşi“ şi care va fi înaintea Parusiei din urmă sau a doua venire a Lui, la sfârşitul lumii, când vor învia morţii şi va urma judecata generală. Cei care înţeleg astfel vorbesc despre o „împărăţie de o mie de ani“ intermediară şi, deci, de trei veniri ale lui Hristos. Or, textul vorbeşte de împărăţia lui Dumnezeu de mii de ani, adică timpul nedeterminat dintre cele două veniri ale Domnului: prima, când a luat trup de „rob“ din Sfânta Fecioară Maria şi a propovăduit Evanghelia, S-a jertfit şi S-a proslăvit, după ce a întemeiat Biserica; iar a doua, când va veni pe norii cerului, întru slavă cu sfinţii îngeri, să judece vii şi morţii (Matei 24, 30; 25, 31). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)