Vocabular religios

- invidie: sentiment de ciudă, privind cu răutate împotriva cuiva, care se află într-o stare sau situaţie mai bună, sau care are însuşiri pozitive. Acest sentiment apare chiar după primul păcat adamic, fiind caracteristica lui Cain, primul fiu născut al omului. Cu invidie a privit Cain la buna primire de către Dumnezeu a jertfelor fratelui său, Abel, şi-l ucide pentru aceasta. Totuşi, cuvântul invidie nu apare tradus ca atare nici în acest loc, nici în altele din Noul Testament, ci este tradus prin pizmă, cu care este sinonim. Un singur loc conţine traducerea lui prin invidie, şi anume: în Evanghelia după Marcu (15, 10), când se spune că „Pilat ştia că ei L-au predat (pe Iisus) din invidie“. Aceste locuri sunt traduse în alte ediţii prin ură sau răutate. Alte texte: Matei 27, 18; Romani 1, 29; Galateni 5, 21; Filipeni 1, 15; I Timotei 6, 4; Tit 3, 3; Ioan 4, 5; I Petru 2, 1. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)