Vocabular religios

- îmbogăţire în Dumnezeu: expresie care se găseşte la Sfântul Evanghelist Luca (12, 21) şi este pusă ca o concluzie la cele spuse mai înainte, unde s-a vorbit despre bogatul căruia i-a rodit ţarina şi care confunda sufletul cu viaţa de aici, având ca scop unic mâncarea, băutura şi veselia. Calificându-l ca nebun, Dumnezeu îi spune că îi va lua sufletul în noapte aceea, iar atunci toată averea adunată nu va rămâne nimănui. După cum îmbogăţirea celui socotit nebun a constat în acumularea de bunuri materiale, în care acela şi-a pus nădejdea - bunurile materiale şi averea fiind „dumnezeul“ lui -, tot aşa şi îmbogăţirea în Dumnezeu este sporirea din ce în ce mai mult în viaţa duhovnicească a sufletului ancorat în Dumnezeu. Un astfel de credincios se străduieşte necontenit să păstreze harul divin primit de sus prin taina Sfântului Botez, cu care lucrează şi înmulţeşte faptele bune care sunt încununarea sufletului său. Acestea sunt rezultatul conlucrării strădaniilor omului credincios cu harul şi darurile lui Dumnezeu. Dreapta credinţă şi faptele bune sunt îmbogăţirea în dumnezeu, fapt ce se vede din Evanghelia dreptei judecăţi, unde drepţii sunt cei chemaţi să moştenească împărăţia cerească şi viaţa cea veşnică. (Matei 25, 34; Ioan 17, 22). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)