Vocabular religios

fărâmitură: rămăşită de pâine de la masă. Se vorbeşte de fărâmituri în trei texte, cu locurile lor paralele: înmulţirea celor cinci pâini şi doi peşti, cu care s-au săturat cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi copii, şi s-au strâns apoi douăsprezece coşuri de fărâmituri (Matei 14, 20; Marcu 6, 43; Luca 9, 17; Ioan 6, 12-13). Iar a doua oară, când s-au săturat patru mii de bărbaţi, afară de femei şi copii, cu şapte pâini şi puţini peşti, după care s-au strâns şapte coşuri de fărâmituri (Matei 15, 37; Marcu 8, 8, 20). Mai vorbeşte de fărâmituri Domnul Hristos, când femeia cananeancă Îl roagă să tămăduiască pe fiica ei îndrăcită, iar El îi spune că nu e bine a lua pâinea copiilor şi a o arunca la câini; şi ea îi răspunde: „Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor“ (Matei 15, 26-27; Marcu 7, 28). Cu aceasta ea făcea o mărturisire de credinţă despre mesianitatea lui Hristos şi de universalismul mântuirii şi al harului Său, la care erau chemaţi şi de care aveau să se împărtăşească şi păgânii. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)