Vocabular religios

Data: 16 Decembrie 2008

dreaptă (2): termenul se foloseşte mult şi în sens metaforic, figurat, atât ca parte a corpului, cât şi ca poziţie. Sfântul Evanghelist Matei redă momentul când mama fiilor lui Zevedei cere Domnului Iisus favoarea de a sta „unul de-a dreapta şi altul de-a stânga“ Sa în împărăţia Lui (Matei 20, 21-23) sau „întru slava Sa“ (Marcu 10, 37, 40), închipuindu-şi ea, fireşte, că ar fi vorba de o împărăţie pământească. În răspunsul dat, însă, Domnul precizează că împărăţia Sa este în ceruri, unde Tatăl rânduieşte aceste locuri celor pregătiţi. Aceasta se vede şi din scena Judecăţii de Apoi, când Mântuitorul spune că, venind întru slavă cu sfinţii Săi îngeri, vor fi aleşi drepţii de cei păcătoşi şi va pune oile de-a dreapta Lui, iar caprele de-a stânga, rostind fiecărei cete sentinţa de judecată, cuvenită după dreptatea Sa (Matei 25, 33, 34, 41). Despre poziţia sau şederea de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl ne arată cele mai multe locuri - se spune de Hristos sau Fiul Omului că „stă de-a dreapta Tatălui“ (Matei 22, 44; Marcu 12, 36; Luca 20, 42; Fapte 2, 34; Evrei 1, 13) sau „de-a dreapta Puterii“ (Matei 26, 64), sau „a Celui Atotputernic“ (Luca 22, 69; Marcu 14, 62) sau „la dreapta lui Dumnezeu“ (Marcu 16, 19; Fapte 2, 33; 7, 56; Romani 8, 34; Efeseni 1, 20; Coloseni 3, 1; I Petru, 3, 22), sau „de-a dreapta slavei în cele înalte“ (Evrei 1, 3). Iisus Hristos, Arhiereul şi Mielul, stă de-a dreapta tronului slavei în ceruri ori de-a dreapta lui Dumnezeu (Evrei 8, 1; 10, 12; 12, 2; Apocalipsa 5, 7). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)