Vocabular religios

cutremur (Matei 24, 7; Marcu 13, 8; Luca 21, 11): pe alocuri vor fi cutremure de pământ; la răstignire - Matei 27, 54; şi la Înviere - 28, 2 a fost „cutremur mare“. Un alt mare cutremur s-a făcut în Filipi, unde erau închişi Pavel şi Sila (Fapte 16, 26); alte texte: Apocalipsa 6, 12; 16, 18; 8, 5; 11, 13; 19 şi a se cutremura - Fapte 4, 31; sau a zgudui - Fapte 16, 26; Evrei 12, 26. În toate aceste texte este vorba de cutremure de pământ, care sunt un fenomen natural neobişnuit. Dumnezeu îşi manifestă puterea prinntr-un cutremur de pământ, cum o face după rugăciunea comunităţii creştine din Ierusalim: „Pe când se rugau, s-a cutremurat locul în care erau adunaţi (ucenicii) şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi grăiau cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu“ (Fapte 4, 31). Mântuitorul vestise dinainte că vor fi pe alocurea cutremure şi foamete şi că tot cutremurele vor prevesti mari şi grave evenimente ca: dărâmarea Ierusalimului şi Parusia. La răstignirea Domnului, cutremurul care s-a produs i-a întărit pe credincioşi, iar pe necredincioşi i-a îngrozit. Pe sutaşul care păzea crucea l-a încredinţat şi l-a făcut să exclame: „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta“ (Matei 27, 51, 54). Un alt mare cutremur a avut loc la Învierea Domnului, când un înger a coborât din cer ca să ridice piatra de pe mormântul gol, din care El înviase (idem 28, 2-4). După Învierea Lui a avut loc şi învierea drepţilor, ale căror morminte s-au deschis la cutremur, iar ei, intrând în cetate, au fost văzuţi de mulţi (Matei 27, 52-53). Se mai vorbeşte de cutremur la figurat, când a intrat Iisus în Ierusalim şi s-a cutremurat cetatea (Matei 21, 10). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)