Vocabular religios

- candelă: mic vas adânc în care se arde untdelemn. Se vorbeşte de candele în sens figurat în parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-8), prietenele Miresei care-şi aşteaptă Mirele să vină de departe. Ele aşteptau să-L întâmpine cu candele aprinse, cu lumini de bucurie, spre a-L conduce la Mireasa Lui şi la ospăţul de nuntă. Dar numai cinci fecioare au avut candele pregătite cu untdelemn suficient - cele înţelepte. Acestea au şi intrat cu Mirele la sosirea Lui, fiind ele însele împodobite cu „haina de nuntă, a faptelor bune“. Candela şi untdelemnul îşi au şi ele rolul lor în această mare bucurie a nunţii Mirelui-Hristos cu Mireasa - Biserica Sa. Candelele la ospăţul de nuntă nu numai că luminau casa nunţii, ci întreţineau şi veselia, fiind totodată şi simbol al luminii şi ospăţului ceresc. De aceea untdelemnul şi candelele sunt nelipsite şi astăzi din Biserică. Se pare că ar fi vorba mai degrabă de nişte lămpi sau felinare în care ardea untdelemn şi care se puteau purta în mână, ceea ce cu o candelă nu se poate întâmpla, căci trebuie să stea fixată într-un loc, fie prinsă în perete, fie pe o masă sau etajeră. Acelaşi cuvânt în textul grecesc e folosit şi de Ioan (18, 3), unde se spune că atunci când Iuda Iscarioteanul s-a dus cu ostaşi să-L prindă pe Iisus, aceştia au mers cu lămpi. Cuvântul este tradus prin „felinare“, ceea ce este mai verosimil. Cu înţelesul de lămpi, mai degrabă decât de felinare sau candele, se foloseşte cuvântul şi în Fapte (20, 8). În Apocalipsă, acelaşi termen se află în capitolul 4, v. 5: „şapte făclii de foc care ardeau înaintea trupului“ (Domnului), iar în 8, 10, acelaşi termen se traduce la fel, când se spune: „a căzut din cer o stea uriaşă, arzând ca o făclie“;

- capră: animal domestic sau sălbatic, foarte sprinten, fiind pentru aceasta adesea simbol a nestatorniciei. Capra ajută la hrana omului, atât prin laptele, cât şi prin carnea sa (mai ales cea de ied) şi e preferată şi pentru pielea şi părul ei. În Orient se spune că „oile erau albe şi caprele negre“ şi erau uşor de distins; iar pentru zburdălnicia şi neastâmpărul lor, nici nu stăteau în acelaşi staul cu oile, ci separat. Mântuitorul, vorbind de scena de la judecata viitoare, când va veni ca drept Judecător pentru toate popoarele pământului, spune că atunci îi va despărţi pe unii de alţii aşa cum desparte păstorul oile de capre. „Şi va pune oile de-a dreapta, iar caprele de-a stânga“ (Matei 25, 32-22). Cei „de-a dreapta“ sunt cei drepţi, asemănaţi cu oile albe, blânde şi bune, care dau atât de mult pentru om: lapte, lână, carne - şi, deci, viaţa - simbol al jertfelniciei integrale; iar cei de-a stânga, asemănaţi cu caprele neastâmpărate şi stricătoare dacă nu sunt stâpănite, fiind cei păcătoşi. Pe cei de-a dreapta îi binecuvintează şi-i trimite la fericire; pe ceilalţi îi blesteamă şi-i trimite în locul de chinuri al diavolului şi al îngerilor lui. Celălalt cuvânt, ied, este folosit în parabola fiului risipitor, în care fiul cel mare se arată nemulţumit şi mustrător faţă de tatăl său, că lui nu i-a dat măcar un ied ca să se veselească cu prietenii lui (Luca 15, 29). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)