Vocabular religios

- bun chip: este o expresie unică în Noul Testament, caracterizând starea fecioarelor şi feciorilor care şi-au închinat toată viaţa lor Domnului. Sf. Apostol Pavel, dând sfaturi femeii căsătorite şi fecioarei, arată că fecioria este o harismă, ca şi căsătoria, fiecare având darul său de la Dumnezeu (I Corinteni 7, 7), dar că fecioria este superioară faţă de starea celei căsătorite. Textul în care se regăseşte termenul sună astfel: „Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi lipirea de Domnul, fără clintire“ (I Corinteni 7, 35). Chip al lui Dumnezeu este şi femeia căsătorită, virtuoasă, căsătoria find Taină binecuvântată de Dumnezeu, cu rostul ei creaţional; dar fecioria şi starea de feciorie este cu mai „bun chip“ pentru că „fecioara poartă de grijă numai de cele ale lui Dumnezeu, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul“ (7, 34). Aşa poate ajunge ea mai uşor la „starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos“ (Efeseni 4, 13), la sfinţenie şi desăvârşire. Fecioria sau „bunul chip“ este idealul unei fiinţe umane consacrate lui Dumnezeu în totalitatea sa (Fillion), după exemplul lui Hristos. Iosif din Arimateea, cel care L-a îngropat pe Iisus în mormântul său gol, este numit în cântările Bisericii „Iosif cel cu bun chip“. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)