Vocabular religios

- Anafură - vine din slavonescul (a)nafora şi trebuie distins de neologismul liturgic neogrec anaforă (anaforaua liturgică sau anaforaua euharistică), care desemnează partea centrală a Euharistiei.

Bucăţile de prescură ce rămân de la proscomidie sunt adunate într-un vas anume destinat anafurei şi sunt binecuvântate de preot după prefacerea Darurilor la Sfânta Liturghie prin atingere de sfântul potir şi de sfântul disc cu formula: „Binecuvintează, Doamne, pâinea aceasta, care se va da în locul Sfintelor Tale“. Anafura se distribuie, în mod normal, de către preot, la sfârşitul Sfintei Liturghii, acelora dintre credincioşi care, pentru un motiv sau altul, nu s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului, ca să aibă şi ei o participare concretă la sfinţenia celor săvârşite.