Vocabular religios
- băutură: orice fel de lichid care ajută la întreţinerea vieţii organice - apă, sucuri sau băuturi alcoolice. Termenul se întâlneşte numai de trei ori în Noul Testament (Ioan 6, 55; Romani 14, 17; Coloseni 2, 16), folosit atât în sens literal, cât şi figurat. În sens propriu sau literal, se află în ultimele două texte: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare sau băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt“ (Romani 14, 17); aceasta vrea să spună că, deşi sunt necesare vieţii, mâncarea şi băutura nu sunt totul, ci, pentru a dobândi împărăţia lui Dumnezeu, trebuie realizate, cu ajutorul harului Sfântului Duh, virtuţile, ca de exemplu: dreptatea, pacea şi bucuria spirituală etc. (Galateni 5, 22-23), care sunt hrană şi băutură duhovnicească. Celălalt text se referă la opreliştile puse de prescripţiile Legii Vechi cu privire la unele mâncăruri şi băuturi. De aceea, zice Apostolul: „Nimeni deci să nu vă judece pentru mâncare sau băutură“ (Coloseni 2, 16). Textul din Ioan 6, 55 foloseşte termenul în sens figurat. Este un text euharistic ce face parte din cuvântarea Domnului după înmulţirea pâinilor. După ce spune că El este Pâinea vieţii, care S-a coborât din cer (Ioan 6, 48, 50-51), continuă, spunând: „Adevărat, adevărat zic vouă: dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi“, „căci trupul Meu este adevărata mâncare şi sângele Meu este adevărata băutură“ (Ioan 6, 53-55) pe care creştinii le primesc în Sfânta Împărtăşanie. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)