Vocabular religios

- batjocură: dispreţul sau luarea în râs a cuiva, particular sau public. Aşa spun apostolii că proorocii şi sfinţii au suferit batjocură, biciuiri, lanţuri şi închisoare (Evrei 11, 36), iar unii chiar moarte martirică (v. 37) pentru Dumnezeu şi apărarea Legii Lui; sau au fost batjocoriţi pentru că credeau în a doua venire a lui Hristos (II Petru 3, 3; Iuda 18), pe care batjocoritorii o luau în derâdere. Batjocoritorii dreptei credinţe şi ai celor sfinte săvârşesc păcat grav, ca şi cei desfrânaţi, închinători la idoli, ca sodomiţii, malahienii, furii, lacomii, beţivii etc., căci „nici unul dintre aceştia nu va intra în împărăţia lui Dumnezeu“ (I Cointeni 6, 10). Versetele privesc îndeosebi batjocorirea lui Hristos, a lui Dumnezeu şi a creştinilor. Un singur text spune că au fost batjocorite slugile „unui împărat“, trimise să vestească pe cei chemaţi la nunta fiului său (Matei 22, 6). Cele mai multe texte vorbesc de Hristos-Fiul Omului, că va fi batjocorit (Matei 20, 19; Marcu 10, 34; Luca 18, 32) şi că a şi fost batjocorit (Matei 27, 29, 31, 41; Luca 22, 63; 23, 11, 36). Un alt text lămureşte că „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit“ (Galateni 6, 7). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)