Vocabular religios

- asin: animal domestic, blând şi preţuit mult de iudei pentru călărie, pentru a purta greutăţi în spate şi a trage căruţa, este nelipsit la turmele de oi. Asinul a servit şi sfintei familii la fuga din Egipt. Şi tot un astfel de animal blând, - mânzul asinei, mânz pe care nu călărise nimeni - L-a purtat pe spate pe Iisus la intrarea triumfală în Ierusalim. (Matei 21, 2, 5, 7; Ioan 12, 15). Acuzat de călcarea sâmbetei pentru vindecarea femeii gârbove, Mântuitorul răspunde: „Făţarnicilor! au nu dezleagă fiecare din voi, sâmbăta, boul sau asinul său de la iesle, ca să-l adape?» (Luca 13, 15). Un asemenea „dobitoc fără grai (asinul lui Balac), pe care era călare, grăind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului“ (II Petru 2, 16);

- Asincrit: salutat împreună cu alţii de Pavel, se vede că era un lucrător al Evangheliei în Roma (Rom. 16, 14). Făcea parte şi el dintre „cei şaptezeci“ de apostoli şi, după Tradiţie, a devenit episcop de Urpanir (Ircaniu), în Asia. Este pomenit la 8 aprilie; - Assos: (Fapte 20, 13) la sud de Traa, la est de Capul Lectum, în faţa insulei Lesbas, la 12 km, este un port comercial în vestul Asiei Mici. Corabia care ducea pe Pavel şi pe însoţitorii lui de la Traa spre Milet trecea prin portul Assas. (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan MIRCEA, EIBMBOR, 1995)