Vocabular religios

- arvună: acont, cuvânt folosit de Sfântul Apostol Pavel în expresia: „arvuna Duhului, în inimile noastre“ (II Corinteni 1, 22 ; 5, 5) pentru a arăta darurile Duhului Sfânt ce se dau prin Taina Mirungerii. Acum ne dă numai o arvună din darurile cereşti şi prin aceasta ne face „deodată şi prooroci, şi preoţi, şi împăraţi“. Iar atunci când vom fi cu El, ne va da toate şi vom împărăţi veşnic cu El, ca preoţi şi împăraţi (Apocalipsa 20, 6). Ea este numită şi „pârgă a Duhului“, prin care suspinăm, aşteptând înfierea şi răscumpărarea trupului nostru (Romani 8, 23). Această pecetluire care dă arvuna este legată şi de o făgăduinţă a moştenirii acelei răscumpărări, căci zice apostolul: „Crezând în El aţi fost pecetluiţi (prin Mirungere) cu Sfântul Duh al făgăduinţei, Care este arvuna moştenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiţi de El şi spre lauda slavei Lui“ (Efeseni 1, 13-14). „Arvuna este o parte a întregului. El a cumpărat de la noi mântuirea noastră şi pentru aceasta ne-a dat arvuna. N-a dat întreg preţul, ci numai arvuna, pentru că nici noi n-am lucrat totul, ci am dat numai credinţă. Numai atunci când vom proba credinţa noastră prin fapte, atunci şi El ne va plăti preţul întreg“ (Sfântul Ioan Gură de Aur, „Omilii la II Corinteni“). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, EIBMBOR, 1995)