Vocabular religios

- aromate: miresme cu care Nicodim, Iosif din Arimateea şi femeile mironosiţe au uns trupul Domnului când L-au pus în mormânt (Ioan 19, 40), înfăşurându-L în giulgiu. Apoi, femeile, întâlnindu-se, au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit (Luca 23, 56). Şi cu aceste miresme pregătite, a doua zi, dumincă (prima zi după sâmbătă), au mers la mormânt ca să ungă trupul Domnului (Luca 24, 1; Marcu 16, 1). „Aromatele (miresmele) nu erau numai plante aromatice, ci mai ales uleiuri parfumate“ (Lagrange).

- Artemas sau Artemon: amintit numai în Epistola către Tit (3, 12). După tradiţie, făcea parte dintre „Cei şaptezeci“ de apostoli şi a devenit episcop de Listra. Este prăznuit la 4 ianuarie, cu „Soborul celor Şaptezeci“. - Artemiza: nume de zeiţă al cărei cult era foarte răspândit în Asia Mică şi în marele centru - oraşul Efes. Vulgata a tradus termenul grec prin Diana. Artemiza „reprezenta puterea de procreare a rasei umane“ (Jacquier) şi „simbolul fertilităţii“. Ea era „marea (zeiţă) Artemis“ a efesenilor (Faptele Apostolilor 19, 24, 27, 34-35). (Dicţionar al Noului Testament, pr. dr. Ioan Mircea, EIBMBOR, 1995)