Vocabular religios

Ectenia mărită se numeşte astfel, întrucât cuprinde rugăciunile din ectenia stăruitoare, subliniate prin cele două rugăciuni de la început: „Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zicem“ şi „O, Doamne, Atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, auzi-ne pe noi şi ne miluieşte!“. Răspunsul la aceste rugăciuni, la care se adaugă cele două amintite, se face printr-un singur: „Doamne, miluieşte!“ în loc de trei, spre deosebire de ectenia stăruitoare. Această ectenie poate fi „mărită“ şi cu rugăciuni speciale în vremuri de nevoie, ca, de exemplu, cu rugăciuni pentru pace în timp de război, pentru sănătatea unui enoriaş grav bolnav etc.

Ectenia celor adormiţi sau „a celor plecaţi“ dintre noi cuprinde rugăciuni către Dumnezeu, pentru a primi în împărăţia Sa sufletele celor adormiţi şi pentru iertarea păcatelor acestora. Aceasta poate fi inclusă în ectenia mărită, mai ales când au loc înmormântări sau în Sâmbăta morţilor (şi în oricare sâmbătă în care se face pomenirea morţilor) sau pentru cei de curând adormiţi; dar aceasta nu va fi rostită într-o zi a Învierii Domnului (în perioada pascală şi duminica). Ectenia catehumenilor cuprinde rugăciuni ale credincioşilor ortodocşi pentru catehumenii Bisericii. În aceste rugăciuni, credincioşii se roagă lui Dumnezeu să îi călăuzească pe catehumeni în călătoria lor către „lumina credinţei“ ortodoxe. Ectenia catehumenilor se găseşte în Sfânta Liturghie şi este urmată, imediat, de prima ectenie a credincioşilor. Cea dintâi ectenie a credincioşilor este cea după care, în Biserica veche, catehumenii şi toţi cei care nu se puteau împărtăşi cu Sf. Euharistie trebuiau să se retragă în partea din spate a bisericii sau să iasă cu totul din biserică, întrucât începea Liturghia credincioşilor sau Sf. Liturghie. A doua ectenie a credincioşilor se rosteşte, de regulă, sub forma ecteniei mici, atunci când slujba se face fără diacon, dar, de obicei, cuprinde mai multe cereri din cele cuprinse în ectenia mare. Ecteniile credincioşilor se deosebesc de celelalte prin faptul că acestea cuprind, chiar înainte de doxologiile respective, exclamaţia: „Înţelepciune!“ (pr. prof. Ene Branişte, prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase)