Vocabular religios

Didascalia: Didascalia sau învăţătura universală a celor doisprezece Apostoli şi sfinţi ucenici ai Mântuitorului este o rânduială bisericească, compusă în primele decenii ale secolului al III-lea, pentru o comunitate de creştini convertiţi la creştinism din sânul păgânilor, în partea de nord a Siriei. Scrierea este modelată după Didahie şi reprezintă izvorul principal pentru primele şase cărţi ale Constituţiunilor apostolice. Didascalia nu este o lucrare dogmatică, ci mai degrabă una morală, în care sunt postulate rânduieli pentru ordinea şi bunul mers în Biserică;

donatişti: adepţi ai schismei creştine donatiste din nordul Africii din sec. IV-V d.Hr., întemeiată de episcopul de Cartagina, Donat (355), care se opunea Bisericii oficiale şi amestecului statului în treburile bisericeşti şi predica întoarcerea la modul de viaţă comunitar al primilor creştini. dveră: perdeaua de deasupra uşilor împărăteşti fixate la mijlocul catapetesmei, care se coboară sau se ridică potrivit tipicului sfintelor slujbe. ecthesis: formulă doctrinară, decretată de împaratul Heraclie, în anul 638, prin care se afirma că cele două firi sau naturi, divină şi umană, în Hristos, sunt unite într-o singură voinţă; Elohim: Elohim - Eloah - (Domnul Puterilor), nume dat lui Dumnezeu în Vechiul Testament. (pr. prof. Ene Branişte, prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase)