Vocabular religios

eclesiologic (ecclisiazo = se reuni într-o adunare, a merge la biserică) - spirit eclesiologic, conştiinţa de comunitate în Biserica creştină, de integrare în viaţa liturgică creştină. Cultul ortodox se distinge prin caracterul său eclesiologic sau comunitar. El promovează, în primul rând, rugăciunea comună a comunităţii credincioşilor, uniţi într-un cuget în duhul păcii, al iubirii fraterne şi al solidarităţii sau comunităţii de credinţă. În Biserică ne rugăm toţi pentru nevoile tuturor: „Domnului să ne rugăm…“ (la ectenii), „Tatăl nostru…“ (la Rugăciunea Domnească), „Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru să zicem…“ (la ectenia întreită de după Evanghelie);

epicleză (epiklisis = invocare) - rugăciune solemnă de invocare a Sfântului Duh, rostită de arhiereu sau de preot, în momentul central al Sfintei Liturghii, la Euharistie. Rugăciunea se adresează lui Dumnezeu-Tatăl, preotul sau arhiereul cerându-I să trimită Duhul Sfânt pentru prefacerea cinstitelor Daruri de pâine şi de vin, aduse pe sfânta masă, în Trupul şi Sângele lui Hristos, pentru sfinţirea credincioşilor. În acest timp, la strană se cântă „Pe Tine Te lăudăm...“; teandric - înomenirea lui Dumnezeu, spre a fi perceptibil; teandria Logosului - Dumnezeu S-a făcut om pentru noi: „Şi Cuvântul S-a făcut trup“ (Ioan 1, 14). Teandrie înseamnă dubla natură a lui Iisus Hristos: Om adevărat şi Dumnezeu adevărat; fiecare dintre cele două firi îşi păstrează însuşirile sale proprii; deşi unite în persoana lui Hristos, ele lucrează în El nu separat, ci cu participarea uneia şi a celeilalte. (pr. prof. Ene Branişte, prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase)