„Voi încerca să tac mai mult şi să fiu cu inima şi mintea la tot ce s-a întâmplat“

Săptămâna mare este o perioadă intensă din punct de vedere liturgic şi aglomerată pentru fiecare dintre noi. Deşi sărbătorile sunt aceleaşi în toată ţara, fiecare se pregăteşte pentru ele şi le marchează în feluri diferite.

Am făcut deci un calendar al acestei perioade, trasat din perspectiva mai multor credincioşi, ce au povestit despre ziua lor preferată din săptămâna mare şi despre cum se vor pregăti, fiecare în parte, pentru Sfintele Paşti. Dacă pentru unii dintre ei Învierea aduce mari schimbări în familie, alţii o aşteaptă ca pe un prilej de reîntâlnire cu cei dragi sau desăvârşire sufletească. Doamna Ioana Bratu şi-a petrecut primele două zile din Săptămâna Patimilor la Biserica Moşuni de lângă Târgul Mureş, pentru ea un prilej de înălţare şi perfecţionare sufletească. „E ultima săptămână din postul mare, în care se rememorează patimile şi moartea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu, întrupat ca o nouă şansă pentru noi toţi păcătoşii, pentru a ne întoarce la Dumnezeu din patimile şi păcatele noastre şi pentru a înţelege marea lui iubire. Căci aşa cum spunea ucenicul cel mai iubit al Mântuitorului, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că L-a dat pe unicul Său fiu la moarte, pentru mântuirea noastră“. Postul la care se referă doamna Bratu este „nu numai de alimente, ci de păcate, de greşeli, încercând să iubim şi să se uităm mai atent în jurul nostru, la aproapele sau mai puţin aproapele nostru. „Dacă nu căutăm chipul lui Dumnezeu şi în cei cu care am avut conflicte şi neînţelegeri, nu putem ajunge la bucuria Învierii“, este convinsă medicul de 63 de ani. Deniile sunt pentru ea foarte importante, căci în fiecare Sfântă Liturghie se repetă „acelaşi drum al Golgotei“; sunt atât de bogate în semnificaţii, spune ea, încât mintea noastră fără ajutorul Duhului Sfânt nu poate cuprinde tot ce s-a petrecut în această săptămână mare. De aceea, vine zilnic la denii împreună cu soţul ei şi încearcă să se implice cât mai mult în ascultarea slujbei, pentru a simţi cât mai mult Duhul lui Dumnezeu. „Mă voi pregăti în această săptămână cu rugăciune mai multă şi un post mai sever din toate punctele de vedere, încercând să tac mai mult şi să fiu cu inima şi mintea la Dumnezeu şi la tot ce s-a întâmplat“. Obiceiul casei în familia doamnei Bratu este „masa iubirii“, reuniune cu persoane dragi pe care o organizează la orice sărbătoare sfântă. Ca de fiecare dată, mâncarea tradiţională de Paşti nu va lipsi de pe masă. Prilej de bucurie maximă prin victoria Învierii Pentru Familia Ioan şi Maria Magdalena Ruse, Paştile sunt sărbătoarea preferată, prilej de bucurie maximă prin victoria Învierii. În ceea ce priveşte Săptămâna Mare, aceasta este pentru ei una grea şi frumoasă, în acelaşi timp. „Vrem să depăşim încercările inerente acestei perioade bogate din punct de vedere liturgic. Încercăm să participăm zilnic la slujbe pentru că prin ele trăim mai plenar Sfintele Paşti. Am vrea să aprofundăm în această ultimă săptămână postul, să fie un punct culminant al postului“. De când s-a născut Miriam, fetiţa lor de şase luni, tânăra familie şi-a schimbat şi obiceiurile bisericeşti. Amândoi sunt de acord că în acest post le-a fost greu să participe sută la sută, „când Miriam face gălăgie mai stăm pe lângă biserică“, spune Magdalena. În ceea ce priveşte pregătirile din casă, cuplul va beneficia de ajutorul mamei Magdalenei, atât în privinţa curăţeniei, cât şi din punct de vedere al meniului de Paşti. Nu intenţionează să gătească miel pentru Paşti, însă mâncarea tradiţională a casei, „mielul nostru de sărbători“, aşa cum o numeşte Dan, este crema de zahăr ars, preferată de întreaga familie. Cei doi intenţionează să se spovedească şi să se împărtăşească în această săptămână, precum majoritatea credincioşilor, şi speră, în ciuda programului liturgic încărcat, să se bucure din plin de atmosfera de linişte din timpul Săptămânii Patimilor. „Nu poţi să simţi sărbătorile dacă nu mergi la slujbă“ Ana-Maria Florescu are 20 ani şi este studentă la Manchester, dar vine în ţară la fiecare mare sărbătoare, pentru a se reuni cu familia ei şi pentru a participa la slujbe împreună cu aceasta. Pentru ea, religia şi familia sunt strâns legate, ambele îi dau un sentiment de stabilitate. De aceea nu a lipsit niciodată de la slujbe în timpul Săptămânii Mari, şi anul acesta nu se va abate de la obicei, venind la Denii împreună cu mama ei. „Toate zilele din această săptămână au semnificaţia lor, care te apropie din ce în ce mai mult de Înviere, te pregătesc bine sufleteşte de momentul Învierii. Atunci şi eu renasc şi am un moment de pace, îmi zic gata, am pauză, sunt în vacanţă, îmi reîncarc bateriile“. Ziua ei preferată din Săptămâna Patimilor este joia, pentru că „este o zi de culminare: vinerea e prea tristă, şi de Paşti ai scăpat de tot. Joia ştii ce va urma, dar trebuie să rămâi în atmosfera de dinaintea morţii şi Învierii lui Hristos“. Chiar dacă ar fi forţată să rămână în Manchester în timpul sărbătorilor de Paşti, tot spre biserică s-ar îndrepta în această perioadă. „Sunt şi în Anglia biserici ortodoxe unde se fac slujbe. Cu toate astea, cei de acolo s-au depărtat foarte tare de religie. Am citit un sondaj de opinie despre ce înseamnă pentru ei Paştile, sărbătoare religioasă sau week-end prelungit. Aproximativ 60% au zis week-end prelungit şi am fost surprinsă.“ Ana vine în mod regulat la aceeaşi biserică de şase ani, îi place atmosfera şi, în plus, „nu poţi să simţi sărbătorile dacă nu mergi la slujbă“. Prilej de linişte, de apropiere de Dumnezeu Ruxandra Petre (26 ani) lucrează de un an şi jumătate ca analist recrutare, o slujbă ce îi ocupă o foarte mare parte din timp. Cu toate acestea, nu neglijează partea spirituală a vieţii ei şi va merge zilnic la deniile din săptămâna aceasta. Pentru ea, perioada de acum este un prilej de linişte, de apropiere de Dumnezeu. „Mai ales în lumea agitată şi tumultoasă în care trăim astăzi, e destul de greu să te reculegi după ce vii stresat de la serviciu. De aceea, vineri mi-am luat liber de la lucru, să mă pot bucura de slujba Prohodului; Vinerea Mare este foarte importantă şi trebuie cinstită cum trebuie.“ Ruxandra intenţionează să ajuneze în Vinerea Mare, când are loc slujba punerii în mormânt a Mântuitorului, moment care îi place foarte mult. Va fi prezentă la biserică la scoaterea sfântului epitaf, se va închina la crucea lui Iisus, va cânta Prohodul împreună cu toţi credincioşii din biserică, luând parte cât mai mult la slujbă. Momentul care o impresionează cel mai mult este cel în care toată lumea înconjoară biserica în timp ce cântă, ţinând în mână lumânări aprinse. În ceea ce priveşte pregătirile de Paşti, pentru Ruxandra importantă este partea sufletească, mai mult decât cea fizică, neavând de altfel prea mult timp în afara celui dedicat serviciului: „Recunosc că nu o să prea am foarte mult timp să stau acasă, lucrez destul de mult; după serviciu o să plec direct la slujba deniilor. O să încerc să-mi ajut şi familia la făcut curat, la gătit, dar accentul este pus pe rugăciune şi pe reculegere“.