Ziua Rezistenţei anticomuniste din Banat

La Pădurea Verde a fost sfinţit, în anul 2000, monumentul ridicat în memoria luptătorilor din Rezistenţa anticomunistă din Banat. În plus, întâmplările petrecute în perioada 1945-1989 au determinat Asociaţia foştilor deţinuţi politici din Timiş să aleagă ziua de 16 iulie ca zi a rezistenţei anticomuniste.

Iniţiativă a Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (A.F.D.P.R.), filiala Timiş, monumentul a fost construit pentru a ne aduce aminte de trecutul poporului nostru din perioada 1945-1989 şi de cei sacrificaţi în acea perioadă. La ceremonie au participat preşedintele A.F.D.P.R. Timiş, regretatul Teofil Botlung, mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, preoţi, viceprimarul Timişoarei, Adrian Orza, membri ai asociaţiei şi rude ale celor ce au pierit în timpul puterii comuniste. Victimelor care au murit în acest loc le-au fost acordate, post-mortem, de către Consiliul Local al Municipiului Timişoara, câte un certificat cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului, înmânat rudelor acestora. Monumentul, ridicat pe o colină, este reprezentat de o cruce, simbol al jertfei umane, iar la bază se află o placă comemorativă, inscripţionată cu textul: "Şi aici ca pretutindeni în ţară, în vremea pustiirii sovietice comuniste, au fost ucişi fii ai poporului român, luptători pentru apărarea fiinţei naţionale. Cinstiţi-le dăruirea şi jertfa, rodind-o în mâine". Acest monument de aducere aminte a vremurilor tragice ale poporului nostru a fost gândit nu doar pentru a-i cinsti pe cei care au fost ucişi sau martirizaţi, ci şi pentru a nu uita trecutul, încât el să nu se mai repete niciodată. Monumentul este un simbol al libertăţii noastre, dobândită prin vărsare de sânge, care ne obligă acum să nu mai minţim, să nu mai slujim unei puteri care este pusă nu în slujba poporului român, ci împotriva acestuia. Preşedintele de atunci al A.F.D.P.R. Timiş a motivat ridicarea acestui monument ca fiind "un însemn pe care îl transmitem, în forma cea mai modestă, către viitor, pentru a nu intra într-un nou mileniu al opresiunii cuvântului şi gândului" ("Atolire… Atolire… Atolire", foaie editată de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din Timişoara, supliment al cotidianului "Timişoara", 20 iulie 2000, p. 3). 16 iulie, zi de masacru De-a lungul timpului, Banatul şi-a adus din plin tributul de lacrimi, sânge şi viaţă în epoca ciumei roşii. Fiind o provincie a României întregite cu o statură istorică milenară, cu oameni păstrători de credinţă creştină şi tradiţie străbună, nu putea să nu fie alături de împotrivirea naţională opusă comunizării. Încleştarea faptică a fost dură, de lungă durată, iar teroarea dezlănţuită a pătruns devastator în toate straturile sociale. După evenimentele din Decembrie 1989, constituindu-se Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici - filiala Timiş, s-a întrezărit posibilitatea de a cunoaşte fărădelegile făcute împotriva poporului român, precum şi lupta dusă împotriva ocupaţiei ruseşti şi înrobirii ideologice. În luna iunie a anului 1949, are loc, la Timişoara, procesul intentat celor mai de seamă luptători anticomunişti din zona Banatului. Dintre cei 12 inculpaţi, cinci sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare, iar restul de şapte, la diverse pedepse privative de libertate. În zorii zilei de 16 iulie 1949, la poligonul de tragere de la Pădurea Verde - Timişoara, sunt daţi morţi următorii: Spiru Blănaru, Petru Domăşneanu, Ion Tănase, Petru Puşchiţă zis Mutaşcu şi Romulus Mariţescu. Ceilalţi şapte: Aurel Vernichescu, Gheorghe Popovici, Teodor Ungureanu, Gheorghe Smultea, Petre Puşchiţă zis Liber, Nicolae Ghimboaşe zis Micluţ şi Gheorghe Luminosu sunt scoşi din închisoarea din Timişoara în dimineaţa zilei de 2 august 1949, duşi la Pădurea Verde şi ucişi. Biografiile lui Spiru Blănaru şi Petru Domăşneanu, ucişi la Pădurea Verde din Timişoara, au fost incluse şi în volumul "Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist" (Editura I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 2007, pp. 99-105; 178-183). Aceste întâmplări au determinat asociaţia să aleagă ziua de 16 iulie ca Ziua rezistenţei anticomuniste din Banat. Pentru noi, cei de azi, se impune un comportament moral creştin cu recunoaşterea deplină a valorii, slujind dreptatea şi adevărul. Să nu acceptăm în această vreme, "când luna vorbeşte soarelui de lumină", impostura, veleitarismul, întinarea celor făptuite de alţii cu dăruire şi jertfă. De aceea se cuvine să îngenunchem cu tot sufletul în faţa memoriei celor ştiuţi şi neştiuţi care s-au frânt pentru azi şi pentru mâine!