Cultura dobrogeană

Apostolul zilei

Fraților, știm că cele câte zice legea, le spune celor care sunt sub lege, ca orice gură să fie închisă și ca toată lumea să fie vinovată înaintea lui Dumnezeu. Pentru că din faptele Legii niciun om nu se

Patristica

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XXIII, I, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1994), vol. 23, pp. 292-293 „Ce? Nu trebuie să mustrăm pe cei ce păcătuiesc? Același lucru îl spune și Pavel, dar mai bine spus, Hristos prin Pavel, zicând: Tu de ce judeci pe fratele tău? Și tu de ce defaimi pe fratele tău? (Romani 14, 10) și: Cine ești tu cel ce judeci sluga străină? (Romani 14, 4); și iarăși: Așa, ca să nu judecați ceva înainte de timp, până ce va veni Domnul (I Corinteni 4, 5). Dar pentru ce în alte locuri Pavel spune: Mustră, ceartă, îndeamnă! (II Timotei 4, 2), și: Pe cei care păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor (I Timotei 5, 20); iar Hristos îi spune lui Petru: Mergi și-l mustră între tine și el singur; de nu te va asculta, mai ia împreună cu tine și pe altul; dar dacă nici așa nu te va asculta, spune-l Bisericii (Matei 18, 15-17). Dacă Domnul a poruncit să nu judecăm, pentru ce a rânduit aici atât de mulți oameni să judece; și nu numai să judece, ci să și pedepsească? Că a poruncit să fie socotit păgân și vameș cel care nu ascultă de nici unul din ei (Matei 18, 17). Pentru ce le-a mai dat ucenicilor Lui și cheile? Că dacă apostolii nu vor judeca, nu vor avea nici o autoritate; degeaba au primit puterea de a lega și dezlega. Și altfel spus: dacă în lume ar stăpâni această lege, de a nu fi judecat nimeni, atunci s-ar distruge toată ordinea și în biserici și în cetăți și în case. Dacă n-ar judeca stăpânul pe slugă, stăpâna pe slujnică, tatăl pe fii, prietenul pe prieten, atunci s-ar întinde răutatea. Dar pentru ce spun prietenul pe prieten? Dacă n-am judeca pe dușmani, niciodată n-am putea pune capăt dușmăniei, ci toate s-ar întoarce pe dos. Deci ce înțeles au cuvintele: Nu judecați, ca să nu fiți jude­cați?

An omagial

În Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor din temnițele comuniste, se cuvine a da mărturie de cel care și-a zugrăvit icoana, într-un timp scurt, dar frumos alcătuită de virtuțile ce l-au

Editorial

În unele Biserici Ortodoxe Autocefale, duminica imediat ­următoare celei închinate Tuturor Sfinților este consacrată pomenirii sfinților locali. În Biserica Ortodoxă Română, instituirea acestei sărbători

Documentar

Între soțiile de domnitori ai Ță­rilor Române care au lăsat mărtu­rii ale credinței lor pe acest pământ se află și Smaranda Doamna, soția lui Nicolae Alexandru Mavrocordat (1680-1730), care a urcat pe

Theologica

Sfântul Nicolae Cabasila s-a născut în jurul anului 1322 la Tesalonic, trăgându-se din renumita familie Chamaetos. A primit educație teologică de la Dorotei Vlatades, unul dintre ctitorii renumitei Mănăstiri a Vla­taților din Tesalonic, și a studiat la Școala de Filosofie din Constantinopol. A sus­ținut importanța învățăturii profane și a fost cunoscut pentru indepen­dența sa intelectuală. A fost consilier al împăratului Ioan Cantacuzino și a scris lucrări teologice și filosofice. Sfântul Nicolae Cabasila a fost canonizat de către Patriarhia Ecumenică în 1983, iar ziua sa de prăznuire este 20 iunie. A fost un model de viață duhovnicească, combinând învățătura teologică cu practica spirituală. Deși nu a fost monah sau cleric, ci un teolog laic, el a elaborat o viziune profundă asupra vieții duhovnicești, în care îndumnezeirea omului prin participarea la Tainele Bisericii este axa centrală a mântuirii. A demonstrat că și laicii pot trăi o viață isihastă prin participarea activă la viața Bisericii. Opera sa continuă să influențeze teologia și spiritualitatea ortodoxă, fiind apreciată pentru profunzimea și frumu­sețea sa literară.

In memoriam

Nicolae Turtureanu, poet cu har dăruit de Sus, muzeograf îndrăgostit de poezie și șah, publicist cu un condei ascuțit, director fondator al revistei „Cronica Veche”, e scoborâtor dintr‑o veche viță