Cuvânt şi faptă în lumina Evangheliei

Sub acest titlu a adunat Vlădica Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, un mănunchi de studii şi reflecţii de istorie bisericească, rod al ostenelilor cărturăreşti din ultimul deceniu. Volumul, recent publicat la Editura Reîntregirea din Alba Iulia, este structurat în patru capitole care tratează tematicile principale asupra cărora s-a concentrat ierarhul vâlcean, prin studiu şi meditaţii duhovniceşti: rolul providenţial al Bisericii în istoria şi devenirea poporului nostru, slujirea social-filantropică în Arhiepiscopia Iaşilor şi în Arhiepiscopia Râmnicului, icoana Sfinţilor Martiri Brâncoveni ca iradiere de cultură şi spiritualitate pecetluită cu darul mucenicesc, rolul pastoral-social al monahismului ortodox în societatea românească şi exemplificări edificatoare din perioada veche şi din anii zbuciumaţi ai secolului al XX-lea.

Textele reunite în volum au fost scrise în împrejurări diferite: referate prezentate la simpozioane academice, contribuţii la evenimente jubiliare din istoria Bisericii, meditaţii duhovniceşti şi cuvinte de învăţătură rostite de ierarh pentru vieţuitori din mănăstiri sau cu prilejul unor importante sărbători bisericeşti. Însă ceea ce au în comun este bucuria de a recunoaşte semnele iubirii lui Dumnezeu, Cel minunat întru sfinţii Lui, în mărturiile ctitoriceşti, de cultură şi civilizaţie ale unui popor trăitor în lumina Evangheliei. Abordarea istorică este dezvoltată de autor prin bogăţia datelor ştiinţifice şi interpretarea teologică a evenimentelor. Paginile dedicate vieţuirii monahale sunt scrise cu certitudinea unei vocaţii împlinite şi prezintă, cu argumente, rolul benefic al mănăstirilor în viaţa Bisericii şi a societăţii româneşti, cu împletirea dintre viaţa contemplativă şi împlinirea faptelor bune, spre folosul spiritual şi material al oamenilor.

Privit dintr-o perspectivă personalistă, volumul poate fi considerat drept mărturie a devenirii monahului nemţean de altădată vrednic slujitor în demnităţi bisericeşti administrative şi universitare, până la treapta de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, din toamna anului 2010. De altfel, în prefaţa cărţii, autorul se confesează: „Pe calea de la Neamţ la Hurezi am descoperit adevărul despre sfinţii mănăstirilor şi bisericilor româneşti, apărate de Pronia divină, şi jertfa voievozilor şi ostaşilor români în luptele cu turcii şi în timpul celor două războaie mondiale, păstrând în viaţă lucrarea  sfinţitoare a Bisericii întemeiate de Hristos-Domnul, Cel ce este C-lea, Adevărul şi Viaţa (Ioan 14, 6)“.

„Vitraliile-icoane ale Ortodoxiei româneşti“ pe care Preasfinţitul Emilian Loviş-teanul le descrie în acest volum sunt tot atâtea chemări la rugăciune şi îndemnuri de a ne păstra mereu aproape, cu demnitate şi credinţă, de izvoarele nesecate ale spiritualităţii ortodoxe româneşti.