„Lumina Sfintelor Scripturi”

Elaborată ca o antologie de texte din opera tradusă în limba română a Sfântului Ioan Gură de Aur, lucrarea se adresează în special studenţilor, doctoranzilor, profesorilor de religie, preoţilor, dar şi tuturor credincioşilor interesaţi de comorile oratorice şi duhovniceşti ale operei Sfântului Ioan Hrisostom. Totodată, cele două volume constituie şi un omagiu adus personalităţii marelui orator şi părinte al creştinătăţii universale, de la a cărui trecere la cele veşnice se împlinesc anul acesta 1600 de ani.

Pentru a marca în mod deosebit acest prilej aniversar, amplificat şi de prezenţa la Iaşi a unui fragment din moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur, lansarea celor două volume a fost inclusă în cadrul manifestărilor duhovniceşti şi culturale prilejuite de hramul Sfintei Cuvioase Parascheva din Iaşi.

Autorul bogatei antologii este doctorandul Liviu Petcu, autor, de asemenea, al studiilor introductive realizate la începutul celor două volume.

În cuvântul introductiv al lucrării se menţionează faptul că iniţiativa alcătuirii acesteia a aparţinut Prea Fericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Prea Fericirea Sa i-a acordat autorului, pe lângă sprijinul oferit pe parcursul elaborării antologiei, şi binecuvântarea arhierească în vederea publicării acestor volume în cadrul Editurii Trinitas.

„Ah, ce femei au creştinii!”

Volumul I debutează cu un studiu intitulat „Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur”, în care sunt prezentate, succint, principalele momente din viaţa marelui ierarh şi sfânt al Bisericii Universale.

Astfel, se menţionează faptul că Sfântul Ioan Gură de Aur s-a născut în intervalul 344-354 într-o familie care „a strălucit prin nobleţe”. Tatăl său, Secundus, mare dregător militar (magister militum Orientis) a murit curând după naşterea lui Ioan. Mama sa, Antusa, rămasă văduvă la 20 de ani, nu s-a mai recăsătorit niciodată. Purtându-i o neţărmurită dragoste filială, Sfântul Ioan Gură de Aur avea să evoce chipul luminos al mamei într-una din epistolele sale: „Mi-amintesc, scrie Sfântul Ioan, că într-o zi, pe când eram tânăr, dascălul meu a lăudat-o pe mama mea înaintea unei asistenţe numeroase. A întrebat – după cum îi era obiceiul – pe cei de lângă el, cine eram eu. I s-a răspuns că eram fiul unei văduve. M-a întrebat apoi pe mine, câţi ani are mama mea şi de câţi ani era văduvă. I-am răspuns că de patruzeci de ani şi că a pierdut pe tatăl meu la douăzeci de ani. Atunci Libaniu, surprins, a strigat, uitându-se la asistenţă: «Ah, ce femei au creştinii!». Atâta admiraţie şi un elogiu ca acesta provoacă o astfel de purtare, adică refuzul unei a doua căsătorii, nu numai la noi creştinii, ci şi la păgâni!”.

Patriarhul reformator

După noţiunile elementare creştine pe care le primi de la mama sa, Ioan intră sub îndrumarea episcopului Meletie al Antiohiei, armean de origine, care îl şi botează. În anul 381, după mai mulţi ani petrecuţi într-o aspră asceză şi studiu, Ioan a fost hirotonit diacon de către bătrânul episcop Meletie. În anul 386 este hirotonit preot de episcopul Flavian şi primeşte misiunea de predicator. Geniul şi arta sa oratorică îi duc numele până departe. Timp de 11 ani, între 386 şi 397, şi-a împlinit ascultarea cu atât de mult zel, abilitate şi succes. Vorbea neîncetat: în fiecare duminică şi sărbătoare, precum şi în fiecare vineri; iar în timpul postului mare, în fiecare zi; a predicat în toate bisericile oraşului şi în cele din jurul oraşului. Temele predicii sale erau foarte variate: făcea teologie, explicând şi demonstrând cu inepuizabile dovezi scripturistice taina de răscruce a creştinismului, Sfânta Treime; polemiza cu ereticii de toate nuanţele vremii sale: manihei, marcioniţi, valentinieni, arieni, anomei şi alţii; nici pe evrei nu i-a uitat (…) Cu predicile şi cuvântările lui, Sfântul Ioan Gură de Aur a câştigat sufletele ascultătorilor săi, sufletele tuturor cetăţenilor frumoasei şi măreţei Antiohii.

La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, în septembrie 397, Ioan a fost ales arhiepiscop al capitalei imperiale. Ajuns patriarh, Sfântul Ioan a început prin a stârpi neregulile şi abuzurile mediului clerical al capitalei. A luat măsuri aspre împotriva clericilor care ţineau în locuinţele lor călugăriţe, împotriva clericilor care se îmbogăţeau de pe urma preoţiei, împotriva clericilor care duceau o viaţă nevrednică de preoţi, care erau robi pântecelui, desfătării şi desfrânării, care trăiau ca nişte paraziţi şi linguşitori (…) a poruncit să fie ajutaţi săracii şi văduvele (…) A zidit spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru bătrâni şi săraci…”. Râvna sa de reformator implacabil, tonul tăios şi neiertător al predicilor sale, care critica aspru toate păcatele, dragostea sa pentru cei săraci, pentru adevăr şi dreptate, i-au făcut mulţi duşmani.

A fost nevoit să sufere în mai multe rânduri supliciul exilului, ultima oară fiind trimis în surghiun la Pityus, un orăşel de pe ţărmul oriental al Mării Negre. Nemaiajungând la destinaţie, Sfântul Ioan Gură de Aur a trecut la cele veşnice la Comana, în Pont, în data de 14 septembrie 437, ultimele sale cuvinte fiind: „slavă lui Dumnezeu pentru toate!”.

Figură fascinantă a antichităţii creştine

În continuarea volumului I al antologiei „Lumina Sfintelor Scripturi”, este prezentată opera Sfântului Ioan Gură de Aur, aşa cum a fost ea clasificată de către pr. prof. dr. Ioan G. Coman în lucrarea sa, Patrologia (Sfânta Mănăstire Dervent, 2000, pp. 135-136). Opera Sfântului Ioan impresionează nu doar prin profunzimea scrierilor, ci şi prin vastitate: 18 volume din prestigioasa ediţie Migne, cuprinzând omilii, opere dogmatico-polemice, apologetice, ascetice, educativ-morale şi o bogată corespondenţă.

Cel de-al doilea studiu din debutul antologiei „Lumina Sfintelor Scripturi” este intitulat „Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur”. Aici sunt prezentate, după cum o arată şi titlul, principalele trăsături ale personalităţii celui care a fost un adevărat „gigant al Bisericii”.

În încercarea de a reliefa în linii mari însemnătatea activităţii Sfântului Ioan Gură de Aur pentru viaţa Bisericii, autorul apelează la mărturiile vechilor cronicari bizantini despre Sfântul Ioan Hrisostom. Astfel, este citat scriitorul bisericesc Theodorit care îl elogia pe ilustrul ierarh prin următoarele cuvinte: „Dă-ne nouă, Părinte, lira ta, împrumută-mi arcuşul tău, spre lauda ta…lira ta răsună armonios, cu darul harului, în toată lumea …

Dă-ne nouă puterea acelei limbi nemuritoare”.

Autorul evidenţiază acele calităţi ale ilustrului teolog şi orator care îl definesc şi îl individualizează în întreaga istorie a Bisericii. Din panoplia trăsăturilor alese care îmbogăţeau personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur se evidenţiază „bogăţia, profunzimea şi logica ideilor sale, cunoştinţele lui enciclopedice, memoria sa fenomenală şi precizia în citarea şi interpretarea Scripturii, precum şi descoperirea bogăţiilor de sensuri ale scrierilor acesteia, frumuseţea şi atracţia stilului, figurile retorice, jocul de cuvinte care desfată sufletul cititorului constituind un adevărat festin duhovnicesc pentru acesta”. În ce priveşte opera Sfântului Ioan, se poate spune că „scrierile dogmatice nu sunt curat dogmatice, nici cele morale nu sunt curat morale şi lipsite de partea dogmatică, şi nici explicările sau herminiile lui asupra Sfintei Scripturi nu pot fi curat hermeneutice, fără partea dogmatică, ci toate se prezintă sub aceste trei feţe: dogmatică, hermeneutică şi morală”.

Concluzionând, autorul apreciază că „tragedia vieţii Sfântului Ioan Gură de Aur, cauzată de sinceritatea ieşită din comun şi de integritatea caracterului său, au fost cele care au contribuit la creşterea faimei şi a gloriei Sfântului Ioan. El rămâne cel mai cunoscut dintre Părinţii greci şi una din cele mai fascinante figuri ale antichităţii creştine”.

Omagiu oratorului mereu actual

Partea cea mai consistentă a lucrării o constituie antologia propriu-zisă, în cadrul căreia sunt prezentate, în ordine alfabetică, citate din operele Sf. Ioan Gură de Aur, grupate după anumite teme. Cel de-al doilea volum continuă şirul alfabetic al temelor începând cu litera „î”. Prin varietatea temelor alese, citatele prezentate acoperă o paletă deosebit de largă din subiectele abordate de Sfântul Ioan Gură de Aur în operele sale. Astfel, sunt prezente fragmente sau citate reprezentând teme precum Adam, Biserica, Dragostea, Fecioria, Grija sau Iubirea.

Un element remarcabil îl reprezintă indicarea unor subteme care oferă informaţii suplimentare cu privire la conţinutul propriu-zis al subiectului menţionat. În acest sens, o temă precum Iubirea, spre exemplu, apare diversificată în mai multe subteme cum sunt Iubirea (culme a virtuţilor), (calea mântuirii), (rădăcina şi izvorul oricărui bine), (de Dumnezeu), (de aproapele), (trebuie să-i cuprindă pe toţi oamenii în braţele ei) etc. De asemenea, indexul prezent la finalul fiecăruia dintre cele două volume oferă posibilitatea unei priviri sintetice asupra cuprinsului, ajutând cercetătorul sau cititorul în găsirea cu uşurinţă a temelor urmărite.

„Lumina Sfintelor Scripturi” reprezintă un auxiliar preţios pentru studenţi, profesori, teologi sau preoţi, în elaborarea lucrărilor cu caracter academic sau pastoral, cu atât mai mult cu cât, la finalul fiecărui pasaj citat, este indicată şi sursa de unde provine respectivul fragment. În acelaşi timp, lucrarea este utilă şi cititorilor neinteresaţi de rigori academice, care urmăresc doar folosul sufletesc şi bogăţia intrinsecă a textelor citate. Deşi nu reprezintă o lucrare de creaţie propriu-zisă, antologia „Lumina Sfintelor Scripturi” are o valoare incontestabilă prin ineditul manierei în care sintetizează un volum imens de informaţii, constituind totodată un instrument util pentru biblioteca oricărui teolog preocupat de profunzimea şi actualitatea scrierilor Sfântului Ioan Gură de Aur.

Elaborarea şi publicarea celor două volume în contextul sărbătoririi a 1600 de ani de la trecerea la cele veşnice a Sfântului Ioan Gură de Aur reprezintă un omagiu adus celui care a fost un neîntrecut orator, dascăl şi părinte al întregii creştinătăţi, la fel de apreciat şi preţuit atât în Răsărit, cât şi în Occident, în trecut şi astăzi.