Revista „Convorbiri literare” la 150 de ani de la apariție

Evenimentul dedicat sărbă­toririi a 150 de ani de existen­ță ai revistei „Convorbiri literare” a avut loc la 15 martie 2017, la București, în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Naționale a României. La manifestarea organizată de Asociația Zia­riștilor Independenți din România (AZIR) au participat importanți oameni de cultură ai țării.

Prezenți la eveniment, numeroși oameni de presă, scriitori, profesori, critici literari, colaboratori ai revistei, dar și mem­bri ai actualei echipe redacționale au ținut discursuri menite să amintească de marile personali­tăți care au scris în paginile pu­blicației, precum și rolul major pe care l-a avut și îl are această revistă în cultura românească.

Seara a început cu vernisajul expoziției pictorului Dacian Andoni, lucrările fiind comentate de criticii de artă Doina Mândru și Cristian Robert Velescu.

Prezent la moment a fost și directorul Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, Constantin Chiriac. El a ținut să amintească esen­ța pură a unui simplu salut, pe care, în arta plastică, l-a transmis Constantin Brâncuși românilor și omenirii în general, prin lucrările sale, un fel de „Bună ziua!” al marelui artist, mai ales că anul acesta, la 16 martie, s-au împlinit 60 de ani de la moartea sculptorului român.

La rândul său, criticul de artă Doina Mândru și-a amintit că la Mogoșoaia s-a întâlnit pentru prima oară cu misterioasa pictură a timișoreanului Dacian Andoni și a relevat „analiza detaliilor în opera artistului”, dar a apreciat că „pic­tura nu vizează amănuntul ma­terial în sine, ci participarea la un ansamblu, la firea întreagă”.

În timp ce lucrările au rămas pe simeze, publicul a fost invitat în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Naționale, unde s-a vorbit, în alte aproximativ două ore, despre importanța revistei „Convorbiri literare” - al cărei prim număr apărea la 1 martie 1867, la Iași - în istoria literaturii și culturii române.

Manifestarea, moderată de cunoscuta jurnalistă de radio Teodora Stanciu, a început cu discursul președintelui Uniunii Scriitorilor din România, profesorul Nicolae Manolescu. Omul de cultură a vorbit despre impresionanta personalitate a lui Titu Maiorescu, de la a cărui trecere la cele veșnice se împlinesc 100 de ani. Despre „Convorbiri literare”, Nicolae Manolescu a spus: „Nu cred că este important acum să evocăm împrejurările în care a apărut cea mai importantă publicație de literatură din România din toate timpurile, nici să evocăm viața și opera lui Titu Maiorescu. (...) Mi-am spus: hai­deți să facem din anul 2017 anul criticii literare Titu Maiorescu! Sigur, nu dintr-o pioasă amintire a figurii sau a revistei fără de care Maiorescu nu ar fi fost ce a fost sau invers, revista fără Maiorescu nu ar fi fost ce a fost, ci haideți să vorbim puțin despre actualitatea principalei reviste literare românești, fără de care nici Eminescu nu ar fi fost ce este astăzi”. Criticul literar a menționat, printre altele, că singurul care a susținut că secolul XX va sta sub semnul lui Eminescu a fost Titu Maiorescu. O afir­mație care, la vremea respectivă, reprezenta un risc enorm, dar un risc „care i-a ieșit” lui Titu Maiorescu. Preșe­dintele Uniunii Scriitorilor din România a criticat aspru activitatea educațională din vremurile noastre, când s-a re­nun­țat la marii clasici în favoarea mijloacelor noi și a tehnologiei.

De asemenea, a evidențiat rolul criticii în literatură, „pentru a nu transforma literatura într-un sac în care băgăm mâna și scoatem orice. Fără criterii, se va termina cu literatura...”

Întâlnirea din seria Biblioteca și Revistele Culturale (II) a continuat cu discursul directorului publicației, Cassian Maria Spiridon, care a vorbit despre momentele de formare a revistei, de la stabilirea unui titlu la numirea lui Iacob Negruzzi ca director al foii care urma să apară. Șeful de astăzi al publicației a spus că „dacă acum patru ani s-au marcat 150 de ani de la nașterea Socie­tății Junimea, acum sunt marcați 150 de ani de la apariția revistei «Convorbiri literare», la inițiativa lui Iacob Negruzzi”, pe care publicistul îl consideră cea mai fericită alegere pentru conducerea echipei. Pe rând, au fost mențio­nați toți conducătorii publicației, până în 1989, când, după Revo­luție, cei care au preluat-o „nu au știut ce să facă” și au „îngropat” revista. Cassian Maria Spiridon a amintit acest moment deoarece este cunoscut faptul că în perioada postrevoluționară revista a avut unele sincope în apariție, cu schimbarea periodicității și a cunoscut o politizare excesivă.

Poeta Ana Blandiana a ținut să evidențieze importanța unui grup de oameni care a marcat istoria culturală a țării, chiar în momentele în care a fost intens criticat: „Cred că în general s-a subliniat puțin misterul acestor elite, ceea ce a făcut din când în când, și niciodată atât de extraordinar ca în cazul Junimii și al Convorbirilor, ca un grup în fond extrem de redus de oameni să reușească să marcheze epoca și să marcheze în continuare istoria, și nu numai istoria culturală a țării. Acest grup de elită, care a dăruit României mai mult decât a dăruit alt grup, a fost constant acuzat de lipsă de patriotism”.

Mircea Platon, omul de cultură care a publicat, alături de alte mari nume, în „Convorbiri literare”, a creat prin discursul său un tablou de redacție, reamintind faptul că Titu Maiorescu a apelat la niște criterii, dar s-a păstrat politica interesului național, în contextul în care exista o continuitate cu trecutul. „Se vede interesul celor de la «Convorbiri» pentru unitatea culturală a românilor. Vedem încă de la început tot felul de reportaje, anchete etnografice, de materiale legate de românii de la sudul Dunării, de dincolo de Prut, românii din Bucovina, din Transilvania. Vedem de exemplu materiale despre meșteșugarii bănățeni. Nu era în nici un caz expresia unei culturi boierești intolerante la nevoile omului mic. Exista acest proiect național. De aceea am spus că Eminescu nu a fost singur. Revista «Convorbiri literare» nu era un laborator de produs genii, vorbim de un întreg pat germinativ, de ceea ce francezii numesc o «nebuloasă culturală». Există un întreg ADN cultural românesc, ce este ignorat, nu știu de ce.”

Profesorul Liviu Papuc a adus în prim-plan activitatea parlamentară a convorbiriștilor, care în ciuda discuțiilor și a diferen­țelor politice au rămas prieteni și colaboratori ai revistei. În Parlament au discutat probleme serioase și s-a dorit ceea ce s-a vrut și la „Convorbiri literare”, punerea unei baze pentru o Românie modernă. „Este interesant că, în Parlament, junimiștii nu mai sunt poeți sau prozatori. V. Alecsandri se ocupă foarte serios de problema drumurilor de fier. Au discursuri laudative la adresa străinilor, laude care în alte împrejurări nu mai apar. (...) Negruzzi în Parlament propune înființarea unei școli comerciale în orașul Iași, alături de alții.” Liviu Papuc menționează că discuțiile sunt aplicate la lucrurile serioase ale țării și opinează că junimiștii au expus o sumedenie de idei în Parlament, unele foarte savuroase, pe care și astăzi le recunoaștem.

În cadrul manifestării de la Biblioteca Națională au mai luat cuvântul invitați precum: Marius Chelaru, Cornel Ungureanu, Ion Pop, Andrei Ionescu, Vasile Spiridon, Gellu Dorian și Nicolae Scurtu.

Reprezentantul Bibliotecii Na­ționale, Letiția Constantin, a încheiat într-o notă optimistă momentul dedicat revistei „Convorbiri literare” la 150 de ani de la fondarea sa de către Societatea Junimea din Iași, la 1 martie 1867, printr-o invitație la studiu în cadrul bibliotecii. Aici se regăsesc colecția revistei, aproape completă, dar și alte documente considerate „mină de aur” pentru cei care sunt interesați și doresc acces la infor­mațiile ce definesc o importantă perioadă culturală a țării.