Festivalul SACRUM: divinitate, artă și tehnologie

În luna octombrie, capitala Moldovei găzduiește prima ediție a SACRUM Iași Art Festival, un eveniment dedicat artei sacre, patrimoniului și spiritualității. Despre ideea, viziunea și programul festivalului, la care Ziarul Lumina este partener media, dar și despre provocările inteligenței artificiale ne-a vorbit Adrian Stoleriu, președintele festivalului, artist vizual, curator și decan al Facultății de Arte Vizuale și Design din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” Iași.

Cum a apărut ideea SACRUM Iași Art Festival?

Ideea a apărut în urmă cu doi-trei ani, când Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, căruia îi mulțumim pentru oportunitate și purtarea de grijă, mi-a lansat mie, iar ulterior și altor colegi din mediul academic și artistic, invitația de a constitui un grup de lucru care să gândească și să realizeze proiecte pe linie cultural-artistică și spirituală. S-au alăturat prof. univ. dr. Cristian Ungureanu, prorector al Universității Naționale de Arte „George Enescu” (UNAGE) Iași, părintele Cristian Muraru, director al Centrului de Conservare și Restaurare a Patrimoniului de Artă Creștină „Resurrectio” din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor, pr. prof. dr. Cezar Hârlăoanu, decanul Facultății de Teologie din Iași, precum și Cătălin Jeckel, consilier cultural în cadrul Arhiepiscopiei Iașilor. Ne-am întâlnit de mai multe ori, am analizat provocările pieței culturale ieșene și regionale, dar și potențialul pe care Iașiul îl are ca spațiu cultural.

În luna iunie a anului trecut, la o întâlnire de lucru cu Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, i-am propus ideea unui festival de artă sacră, idee pe care a primit-o cu mult entuziasm și curiozitate; ne-am propus să construim un festival în adevăratul sens al cuvântului, cu o temă, obiective, domenii artistice și acțiuni diverse. Proiectul a crescut organic, pornind de la această inițiativă și de la colaborarea dintre UNAGE și Arhiepiscopia Iașilor. Ulterior s-a constituit o echipă de lucru mai largă, s-au alăturat ca parteneri și alte instituții culturale și academice și, în cele din urmă, am înființat Fundația „Sacrum”, prin intermediul căreia se desfășoară, din punct de vedere organizatoric și administrativ, evenimentele festivalului.

Cui vă adresați în primul rând? Este SACRUM un festival pentru publicul deja familiarizat cu arta, cultura și spiritualitatea?

Festivalul este dedicat tuturor: de la cei foarte tineri până la cei mai în vârstă, de la persoane cu o pregătire educațională și culturală medie până la cei foarte bine pregătiți. În același timp, avem în vedere și dimensiunea spirituală, astfel că ne adresăm celor care sunt cunoscători și practicanți ai cultului creștin, dar și celor care poate nu au descoperit încă valorile, frumusețea și potențialul extraordinar pe care le oferă tradiția și cultura creștină. Totuși, nu ne propunem să facem o cultură de masă, care să accepte compromisuri de calitate, ci, dimpotrivă, ne dorim să fie una de înaltă ținută, care să tindă spre internaționalizare, să fie racordată la ceea ce înseamnă calitatea culturii europene și universale, iar acest lucru se reflectă și în programul pe care îl propunem.

În același timp, festivalul are și o misiune foarte concretă: aceea de a scoate omul obosit, stresat, dezinteresat sau plictisit din casă și de a-l aduce în spațiul cultural. Este important să creștem nivelul de conștientizare culturală și participarea publicului la astfel de evenimente.

De ce ați ales tema „Creatio et Intelligentia - Între Providența divină și Inteligența Artificială“?

Tema a venit ca un răspuns la propriile me­ditații asupra lumii contemporane: trăim permanent la granița dintre vechi și nou, dintre tra­diție și contemporaneitate, dintre credință și necredință, dintre întrebare și răspuns, dintre formă și concept, dintre bine și rău, dintre adevăr și falsitate. Pornind de la acest spirit al diho­tomiilor, am dat formă unei dileme mai vechi, pe care atât lumea științei, cât și cea a artei au resimțit-o de-a lungul timpului: aparenta ­confruntare dintre credință și știință, dintre religie și formele științelor exacte, care, în anumite situații, par să confirme, iar în altele să contrazică anumite precepte religioase. Am considerat însă că, dincolo de această aparentă opoziție, există o zonă importantă de întâlnire și de dialog. Iar apropierea dintre ideea de providență divină, specifică credinței și tradiției creștine, și una dintre cele mai mari provocări ale prezentului - inteligența artificială și dezvoltarea accelerată a noilor tehnologii - ni s-a părut una dintre cele mai actuale teme pe care le puteam aborda în cadrul festivalului. Nu ne-am ferit, așadar, să deschidem această discuție tocmai pentru că ea exprimă foarte bine actualitatea festivalului și capacitatea lui de a documenta, de a pune în dialog perspective diferite, de a face schimb de cunoaștere și, mai ales, de a căuta răspunsuri. Pentru că nu putem pretinde că deținem toate răspunsurile, cu atât mai mult atunci când vorbim despre artă, despre cunoaștere și despre transformările profunde pe care le traversează lumea în care trăim.

Cum s-au întâlnit patrimoniul, spiritualitatea și inteligența artificială în concepția festivalului?

Inițial, festivalul a fost gândit ca un proiect dedicat artelor vizuale și muzicii. Pe parcurs, discuțiile din grupul de lucru ne-au arătat că sacrul nu se regăsește doar în artele vizuale și în muzica sacră, ci și în arhitectură, dans, teatru, spectacole sau concerte. De aceea, festivalul are mai multe paliere de reprezentare și o suită de evenimente foarte diverse, de la concerte și proiecții multimedia la expoziții, conferințe și expoziții de patrimoniu și artă contemporană.

În zona muzicală, de exemplu, festivalul este deschis de renumitul artist spaniol Jordi Savall și Hespèrion XXI, iar programul include și concertul arhimandritului Nikodimos Kabarnos, concerte corale și un concert de orgă. La gala de închidere vor fi tenorul Ștefan Pop, un artist extrem de apreciat care cântă pe marile scene lirice ale lumii, și soprana italiană Claudia Pavone.

În zona artelor vizuale, festivalul aduce în atenție atât patrimoniul, cât și creația contemporană, prin expoziții în mai multe spații de referință ale Iașiului, proiecte stradale și lucrări care folosesc noile tehnologii, inclusiv videomapping. Amintesc aici și o mare reușită, aducerea la Iași, în premieră, a lucrării „Polittico - Polipticul” a lui Giotto di Bondone, de la Pinacoteca din Bologna (Italia). Programul complet al festivalului poate fi consultat la adresa de internet https://sacrum.art/.

Revenind la patrimoniu, cum îl putem menține viu și relevant pentru omul contemporan și ce contribuție poate avea AI în acest demers?

Patrimoniul este privit uneori drept ceva vechi, închis, asupra căruia s-a așezat praful, dar care totuși beneficiază de o anumită conștiință a valorii. Dar lucrurile nu trebuie să se oprească aici, iar prin acțiunile festivalului încercăm să scoatem patrimoniul în evidență, să-l aducem în fața publicului, care merită să se bucure de frumusețea acestuia, mai ales că, slavă Domnului, țara noastră deține un patrimoniu cultural creștin foarte bogat. Există, ­de­sigur, condiții juridice și tehnice foarte stricte privind păstrarea, depozitarea și transportul obiectelor de patrimoniu, iar un astfel de demers presupune multă atenție. Scopul nostru este de a crește nivelul de conștientizare a publicului în ceea ce privește importanța patrimoniului material, imaterial și digital, care trebuie să rămână viu deoarece reprezintă o parte a identității noastre naționale, culturale și spirituale. Iar inteligența artificială și noile tehnologii pot contribui la valorificarea și transmiterea lui către generațiile viitoare. Repet, important este ca patrimoniul să nu rămână doar în depozite, ci să beneficieze de cercetare, de vizibilitate și de contactul cu publicul.

Ce mai înseamnă astăzi „sacrul” într-o lume în care tehnologia participă inclusiv la actul creației?

Inteligența artificială și tehnologiile sunt, îna­inte de toate, instrumente aflate la dispoziția omului care îl pot ajuta în demersurile sale, iar atât timp cât rămân la nivelul de instrumente, lucrurile sunt controlabile. În momentul în care această limită va fi depășită, cu siguranță acest aspect va fi mult mai problematizat și va fi foarte interesant să vedem în ce măsură omul va ajunge să înțeleagă faptul că există loc și pentru divinitate, există loc și pentru umanitate, dar și pentru tehnologie. În această perspectivă, inclusiv inteligența artificială poate fi privită ca un instrument pus la dispoziția omului de Dumnezeu.

Va mai conta faptul că autorul unei opere este om?

Inteligența artificială poate produce și reproduce, cu o viteză extraordinară, imagini și variații ale acestora, iar uneori rezultatele pot fi atât de convingătoare încât pot pune probleme chiar și celor mai buni specialiști. Și încă ne aflăm la început. Ceea ce încă nu reușește IA, și sper că nici nu o va face vreodată, este să dețină acest spirit (suflet) pe care omul îl are. Aici este diferența fundamentală: omul are spirit creator, simte, trăiește, suferă, se bucură, se revoltă, pe când IA rămâne, la urma-urmei, un robot, soft sau bot care nu simte decât, poate, la nivel declarativ. Un artist nu creează doar o imagine sau un obiect, ci el simte, caută, gândește și se raportează la lumea în care trăiește. Tocmai această dimensiune a sensi­bilității și a experienței umane va face diferența și în artă.

Există lucruri pe care omul nu ar trebui să le lase în seama inteligenței artificiale?

Cred că inteligența artificială ar trebui să cunoască aspectele eticii și moralității umane și, dacă s-ar putea, să fie educată în spiritul valorilor creștine, pentru că astfel s-ar putea păstra mai lesne un anumit echilibru social și spiritual. Tehnologia poate ajuta în foarte multe domenii, în cunoaștere, în creație sau în vindecare, dar condiția esențială este să fie folosită cu discernământ, să fim conștienți, cum spuneam, de faptul că vorbim despre un instrument. Așadar, atât timp cât nu uităm să fim oameni, avem șansa de a folosi tehnologia fără ca ea să ne anuleze dimensiunea umană.

Care ați dori să fie, la finalul acestei prime ediții, gândul cu care să rămână participantul?

Ca președinte al festivalului, cea mai mare satisfacție ar fi să aud de la cei care au participat la numeroasele manifestări că a meritat să fie făcut și, poate, că ar fi trebuit să fie organizat chiar mai devreme. Aceasta mi-ar aduce bucuria și mi-ar da speranța că un asemenea eveniment poate continua și la a doua, a treia sau chiar a zecea ediție. Mi-aș dori, totodată, ca festivalul să răspundă unei necesități a unui public aflat într-o căutare permanentă a sensului: sensul vieții și al existenței, sensul cultural, sensul binelui personal și al binelui comunitar. Trăim într-o lume tot mai grăbită și mai individualistă, în care tehnologia accentuează însingurarea, în care oamenii sunt tot mai dependenți de produsele media care deculturalizează și care sunt promovate intens, iar un astfel de festival înseamnă și o alternativă la aceste tendințe, înseamnă și o întâlnire a publicului cu lumea artistică, academică, spirituală și culturală.

În fond, SACRUM își propune să ne amintească simțul măsurii, al artei de calitate, își propune să ne amintească cine suntem, de unde venim și care este dimensiunea noastră umană și spirituală.