Centrul „Sfântul Dorothei” – o alinare pentru bolnavi

Într-o lume în care iubirea multora s-a răcit, văzând răul înmulțindu-se, un om real care să facă bine altora fără a le cere nimic în schimb este o provocare. De ce? În ce scop îi iubești? Ce urmărești cu asta? - pot fi întrebări care îți apar în minte. Binele făcut pentru a-l primi înapoi întocmai nu este lăudat de Mântuitorul Iisus Hristos. De aceea, existența unui centru socio-medical la Mănăstirea Turnu – Prahova, în care un călugăr-doctor își desfășoară activitatea fără odihnă, este un semn îmbucurător: Încă mai există credință în lume. Încă mai există dragoste pentru om.

Putea fi parcul vampirilor din Târgșoru Vechi, Prahova, dar Dumnezeu a ocrotit și astăzi este Centrul socio-medical „Sfântul Dorothei”. „Mănăstirea noastră, ctitorie a lui Vlad Țepeș, a cumpărat Conacul Moruzi și anexele în 2005. Am vrut astfel să apărăm acest pământ sfințit de ostenelile de veacuri ale monahilor, ca să nu fie transformat într-un land pentru vampiri – zâmbește părintele stareț - și alte distracții în genul celor de la Sighișoara”.

Părintele protosinghel Valentin Mâțu este starețul uneia dintre cele mai înfloritoare mănăstiri din țară, vatră monahală veche de 600 de ani. Mă așteaptă pentru interviu vesel, pe o băncuță în fața bisericii, purtând o pălărie de paie. Gândul mă duce la coșulețul de paie purtat pe cap de Sfântul Spiridon, în locul mitrei episcopale, și la smerenia obiș­nuită a monahilor. „Sunt un ilustru necunoscut. Nu am făcut nimic”, ne spune părintele dezarmant, serios și cu seninătatea omului care știe exact ce spune. „Eu nu am ce să caut în poză cu pălărie. Să îi faceți poză părintelui Pavel, el este doctorul!”

Nimic fără binecuvântare

„Blagosloviți!”, rostește părintele Pavel, aplecându-se înaintea starețului său, apoi, primind binecuvântarea, mergem împreună la Centrul socio-medical „Sfântul Dorothei”, amplasat într-o anexă renovată a Conacului Moruzi.

„Cabinetul nostru a fost în­ființat în octombrie 2017. Sfântul Dorothei a fost luat ca ocrotitor pentru că l-am simțit mai aproape de sufletul meu. Filosof fiind de formație, Sfântul Dorothei devine monah și primește ascultarea de a avea în grijă bolnița mănăstirii. Pentru acest lucru întreabă pe Avva Varsanufie dacă are binecuvântare să studieze cărți de medicină. La fel și eu, am pornit pe drumul medicinei întrebându-mă dacă asta este ceea ce vrea Dumnezeu de la mine. Și mi-a răspuns prin îndemnul și binecuvântarea părintelui Iustin Pârvu”.

Cu ochii plecați, părintele Pavel mărturisește sfios: „Am cumpărat din salariul de medic strâns timp de cinci ani – dar și cu ajutorul mănăstirii – un ecograf de ultimă generație și un EKG. Beneficiază de servicii medicale gratuite până la 60 de pacienți pe lună, fără trimitere de la medicul de familie, dar numai cu programare. De o lună am deschis și un cabinet de pediatrie cu ajutorul doamnei doctor Monica Bardaș din Ploiești. De aceea vedeți ani­măluțe simpatice pe pereți. Avem deja un cabinet stomatologic funcțional, datorită domnului doctor Cristian Boroș, cu prețuri «cumsecade», însă cu servicii gratuite pentru cazurile sociale. Pentru cel de-al doilea cabinet stomatologic, dotat complet cu aparatura necesară funcționării, nu avem deocamdată un doctor stabil. De asemenea, dispunem și de un laborator de tehnică dentară unde colaborăm cu domnul Alin Nicola”.

De la călugărie la doctorie

În vârstă de 41 de ani, pe care îi va împlini chiar luna aceasta - pe 23 mai, ieromonahul Pavel Mincă a fost ridicat recent la rangul de protosinghel. Alexandru, pe numele său de mirean, este absolvent al prestigiosului Colegiu Naţional „Sfântul Sava” din Bucu­rești. La 19 ani se hotărăște să intre în mănăstire. „Am plecat cu binecuvântarea duhovnicului meu, care era un preot din Bucu­rești cu familie și copii. Apoi am urmat Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, secția Pastorală. După întâlnirea cu părintele Iustin Pârvu, am ales să îmi continui studiile. Nu a fost însă pentru doctoratul în Teologie, ci pentru medicină sau «doctorie», cum mi-a spus inspirat părintele Iustin. Am simțit că prin el îmi vorbește Dumnezeu. Și așa, în numai trei luni, m-am pregătit pentru admitere și chiar am intrat la Facultatea de Medicină din cadrul U.M.F. «Carol Davila» din Bucureşti, pe locuri bugetare. A urmat perioada de rezidențiat, care a constat în cinci ani dedicați medicinei interne și trei ani nefrologiei. Din 2015 până în 2017, am activat ca medic specialist în medicină internă, cu contract pentru efectuarea de gărzi la Spitalul Universitar de Urgență Bucu­rești”.

Pregătirea medicală a părintelui a fost completată prin cursuri pentru competențe în ecocardiografie, ultrasonografie generală și ecografie vasculară Doppler. Din 2014 până în prezent, este asistent universitar la Catedra de semiologie medicală a UMF „Carol Davila”, în Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB).

Stăpânește la nivel avansat limbile engleză și franceză și este autor și coautor la mai multe studii de specialitate. Este medic specialist în medicină internă la Centrul „Sfântul Dorothei”.

Pledoarie pentru iubire de oameni și responsabilitate

Concentrat dar jovial, părintele Pavel este un om slăbuț și înalt, liniștit, dar și vehement în susți­nerea punctelor de vedere. M-a impresionat plăcut poziția echilibrată în abordarea oricărui subiect și cunoștințele profunde de istorie națională.

„Biserica a făcut și ar face mult mai mult pentru oameni, dacă nu ar exista atâtea piedici. Astăzi societatea scandează: Faceți spitale, nu catedrale!, pentru că nu se cunoaște mai nimic despre ce a făcut Biserica pentru oameni. Gândiți-vă că preț de aproape o sută de ani mănăstirile împreună cu boierii au asigurat sănătate gratuită în toată țara! Mă refer desigur la acel fond privat numit Eforia Spitalelor Civile, înființat în 1832 și desființat de comuniști la naționalizarea din 1948. Nimeni nu plătea CAS! Statul doar supraveghea salarizarea și destinația fondurilor. Ce exemplu frumos și eficient această colaborare între Biserică și societatea civilă! Din păcate, astăzi, avem tendința de a ne separa unii de alții și de a ne situa în tabere”. Soluția ar fi, în viziunea părintelui, să acționăm în toate cu responsabilitate și iubire pentru oameni.

Extinderea centrului și amenajarea unui cămin de bătrâni

Lucrarea social-misionară a mănăstirii nu se oprește însă aici. Se intenționează restaurarea Co­na­cului Moruzi, pentru extinderea cabinetului și amenajarea unui cămin de bătrâni. Costurile se situează în jurul sumei de un milion de euro. „Orice bănuț este bine-venit. În scopul acesta, dar și pentru lucrarea social-filantropică generală a mănăstirii, producem și comercializăm miere, sub marca înregistrată Miropia. Avem și un laborator de plante medicinale în care lucrează spe­cia­liști, iar produsele dețin toate avizele necesare pentru comercializarea lor”, precizează părintele Valentin.

Pe site-ul mănăstirii există un link pentru comenzi on-line, care pot fi livrate prin serviciul de curierat la domiciliul clientului oriunde în țară. În București și în zonele limitrofe, mănăstirea le poate livra direct. „Produsele noastre sunt: ceaiuri, tincturi, capsule, unguente, săpunuri, oțet, ulei, făină, tărâțe și paste făinoase. O parte din produse se vând prin colaborare la pangarele mănăstirilor Radu-Vodă și Schitul Darvari, din București. După îndemnul inspirat al Preafericitului Părinte Daniel, urmăm și noi principiul înfrățirii și ajutorării reciproce între mănăstiri”.

Ne despărțim, însă nu înainte de a primi în dar un borcan cu miere - simbol concret pentru iubirea de oameni a stupului de monahi de la Turnu. Dumnezeului nostru, slavă!