Modele de răbdare pentru credinţă

Astăzi săvârşim pomenirea a doi mucenici din timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, declanșate la sfârşitul veacului al treilea. Ostaşii Serghie şi Vah au inspirat nenumărați credincioși de-a lungul secolelor prin dârzenia cu care au mărturisit credinţa în Hristos şi prin răbdarea suferinţelor. Ei au fost cinstiți de timpuriu prin ridicarea de biserici întru pomenirea lor mai ales de către împărații bizantini, devenind protectori ai armatei și curții imperiale.

Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah aveau funcţii înalte în armata romană şi erau consilieri pe lângă curtea imperială romană. Au trăit la sfârşitul veacului III şi începutul celui de-al IV-lea. Erau prieteni şi împărtăşeau aceeaşi credinţă, fiind în ascuns creştini. Autorităţile romane păgâne din acea vreme îi considerau pe credincioşii creştini trădători. Mai exact, vedeau un act de trădare refuzul de a participa la ritualurile religioase păgâne. Imperiul roman dorea o practică religioasă unică pentru asigurarea stabilității statului vast. Autori­tăților romane nu se interesau de credința personală a fiecărui membru al imperiului, ci numai dacă îndeplineau ritualurile religioase publice prescrise oficial. Într-o zi, cineva i-a pârât împăratului pe Serghie şi Vah că sunt creştini și nu participă la jertfele publice. Cel care făcuse acest lucru era invidios pe poziţia lor din cadrul curții imperiale. La început, împăratul şi sfetnicii lui au încercat să-i determine pe cei doi creștini să aducă jertfă idolilor. Aceştia însă au refuzat şi împăratul a pus ca ei să fie torturaţi şi batjocoriţi. Spre exemplu, porunci ca Serghie şi Vah să fie duşi prin oraş îmbrăcaţi în haine femeieşti. Statornici în credința lor, ostaşii lui Hristos au fost exilaţi în Mesopotamia, regiunea dintre fluviile Tigru şi Eufrat, unde se află astăzi Irakul şi nord-estul Siriei. Guvernatorul acestei regiuni era un dregător cu numele Antioh, care-i cunoştea pe Serghie şi pe Vah. Aceştia erau, de fapt, binefăcătorii lui, pentru că puseseră cuvânt ca el să ocupe înalta funcţie. Antioh a încercat la început, de asemenea, să-i convingă să aducă jertfă idolilor, dar când nu a reuşit, i-a condamnat la moarte. La început, Vah a fost bătut până la moarte în oraşul Barbalisos, care este situat în apropierea lacului Assad, parte din fluviul Eufrat. După moarte, Vah i s-a arătat prietenului său de arme Serghie şi l-a încurajat pe acesta să rabde pentru Hristos. Sfântul Serghie a fost forţat să mergă spre oraşul Resafa încălţat în sandale cu cuie care-i intrau în tălpi. Acolo, istovit, ostaşul a fost decapitat. Oraşul Resafa este situat la sud-vest de Al-Raqqah şi a devenit un important centru de pelerinaj creştin la începutul secolului al cincilea. Ulterior, numele oraşului a fost schimbat în Serghiopolis, după numele mucenicului care a biruit pentru Hristos acolo.

Urmele mucenicilor lui Hristos în Răsărit și Apus

Sfinţii Serghie şi Vah au devenit foarte populari atât în Răsărit, cât şi în Apus. În oraşul sirian Maaloula, cu populaţie aramaică, încă din secolul IV a fost înfiinţată o mănăstire închinată Sfinţilor Serghie şi Vah. Şi la Constantinopol există o biserică zidită în secolul VI închinată Sfinţilor Serghie şi Vah. Biserica se află astăzi aproape de ruinele Marelui Palat, puţin mai la sud de Hipodromul bizantin, în cartierul Eminonu, aproape de Kumkapi şi la mică distanţă de ţărmul Mării Marmara. Începută în anul 527, de către împăratul Justinian, Biserica Sfinţilor Ser­ghie şi Vah s-a dorit a fi un pas nou în arhitectura bizantină. Astfel, domul central al acesteia, foarte larg, stă suspendat pe o bază octogonală; acest detaliu va fi mult folosit ulterior în arhitectura bizantină.
Biserica bizan­tină este astăzi moschee, ea fiind numită „Kucuk Aya Sofya Camii”, adică „Mos­cheea Sfânta Sofia cea Mică”, nume primit datorită asemănării acesteia cu Catedrala „Sfânta Sofia”, zidită câţiva ani mai târ­ziu. La Cairo, de asemenea, încă din secolul IV, este o biserică închinată acestor mucenici. La Roma se ştie că în secolul IX erau cel puţin patru biserici sau capele cu acest hram.

Biserici închinate Sfinţilor Serghie şi Vah în România

Catedrala Mitropolitană din Craiova are printre odoarele de mare preț părticele din moaş­tele Sfinţilor Serghie şi Vah, consideraţi ocrotitori spirituali ai sfântului locaş din Oltenia. În ziua de 7 octombrie, catedrala îmbracă haină de sărbătoare, iar cinstitele moaşte ale martirilor din primele secole creştine sunt purtate în procesiune și numeroși credincioşi vin să se închine. În Bucureşti, singura biserică închinată Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah se află în incinta Palatului Cotro­ceni. Ctitorie a domnitorului Şerban Cantacuzino, biserica aceasta a fost zidită pe locul unui vechi schit, închinat tot Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah, ca mulțumire înălțată lui Dumnezeu pentru ajutorul pri­mit de la acești sfinți de domnitor în vremuri de res­trişte şi prigoană. Sfântul locaş a fost finalizat în anul 1682. Locaşul a avut de suferit de-a lungul vremurilor, fiind dărâmat de regimul comunist din România, în anul 1984. În anii 2000 a început rezidirea bisericii, procesul fiind finalizat în 2009, când locaşul a fost resfinţit de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în data de 11 octom­brie. Tot atunci, biserica Pala­tului Cotroceni a primit în dar două părticele din moaş­tele sfinţilor săi ocrotitori, de la Catedrala Mitropolitană din Craiova.