Comunitatea celor care vor să iasă din nefericire

Fericirea personală depinde, de cele mai multe ori, și de cei din preajma noastră. Ea poate căpăta chipul unui urcuș abrupt spre vârful unui munte, poate lua înfățișarea uitării sau, cum spunea un poet italian din secolul al XIX-lea, dramul de fericire la care sperăm pe pământ se află în „împăcarea cu sine”. Pentru semeni de-ai noștri, care trăiesc în preajma unor alcoolici, dobândirea „fizionomiei” fericirii este o luptă. De ceva vreme, părintele paroh Bogdan Peptușel, de la Biserica „Sfântul Nicolae”-Coastă 1, din Slatina, s-a implicat, alături de ei, în câștigarea acestei bătălii.
De mai bine de doi ani, în biserica părintelui Bogdan Pep­tușel își desfășoară activitatea Grupul „Al Anon”. O comunitate a rudelor şi prietenilor alcoolicilor, care îşi împărtăşesc experienţa, forţa şi speranţa, în scopul rezolvării problemelor comune. Cei care îl frecventează sunt persoane care au avut un membru din familie alcoolic. Ajunși la vârsta matu­rității, ei și-au dat seama că nu pot fi fericiți, deși condițiile exterioare nu-i dezavantajaseră cu nimic. Cauza o reprezintă faptul că ei au rămas cu răni sufletești nevindecate, pe care, cu deosebită și delicată grijă, Biserica, prin preoții ei, s-a angajat să le vindece.

„Plusul” născut din „minus”

Lucrare delicată, aproape matematică, deoarece „minusul” acumulat de acești semeni trebuie transformat în „plus”. „Persoanele care au o dependență, cum le numim noi, care au acumulat o stare negativă din cauza problemelor, nu mai pot fi la fel cu ceilalți. De aceea, Grupul «Al Anon» are ca obiectiv transformarea stării interioare a celor care participă la întâlnirile noastre și a patimilor lor, în stimă de sine și smerenie. Defectele pot fi transformate în calități. Spre exemplu, o persoană care a trăit timp îndelungat lângă un alcoolic are tendința de a-și oferi foarte mult ajutorul său. De a «se jertfi», pentru ca apoi să se victimizeze și să spună: «Uite, degeabă mă zbat, că tot nu fac nimic!». Ea continuă să rămână într-o dependență de nefericire, din cauza unor «mecanisme» cu care s-a obișnuit trăind lângă un alcoolic. Noi încercăm să schimbăm «direcția» faptelor ei, să o determinăm să nu aștepte ceva ce nu va primi, ci să aibă o finalitate. Să fie o persoană împlinită în Hristos”, ne mărturisește părintele Peptușel.

Cei care frecventează Grupul „Al Anon” din această biserică, în fiecare zi de joi, de la ora 17:00, nu sunt mulți. Ei își împărtășesc trăiri, experiențe și, din acest motiv, nici nu se recomandă să fie numeroși. De aceea, sunt doar 7-8 persoane. Beneficiari însă sunt în jur de 40-50 pe an.

Așteptările și nefericirea

Membrii grupului participă de fiecare dată la Sfânta Liturghie. „În «Al Anon» folosim cei 12 «pași», care reprezintă un proces de pocăință, ce nu se poate rupe de Sfânta Liturghie. Grupul «Al Anon» nu suplinește Sfânta Liturghie. El este împreună cu Sfânta Liturghie. Altfel, ne pierdem de ceea ce am putea dobândi, și nu asta intenționăm. Noi vrem să mergem departe. Să ieșim din nefericire. Lucru care este ceva mai complicat și mai greu de atins. Rezultatul întâlnirilor noastre este acela că oamenii care vin la grup au din ce în ce mai multe momente de fericire. Nu sunt încă permanent fericiți, dar ating momente în care sunt foarte fericiți, stări pe care și le înmulțesc, mărindu-le și intensitatea. Mărturisea cineva că, atunci când, spre exemplu, am dezbătut tema recunoștinței, care a durat o săptămână, învățând cum să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru multele lucruri pe care ni le dă­ruiește, i s-a părut că a pășit deja pe un teren nou. Simțise ceva ce nu mai trăise până atunci. Noi, oamenii, cufundați în problemele noastre, avem tendința de a vedea doar partea lor negativă. Doar ceea ce este urât în viața noastră, și de a avea doar aștep­tări. Or, de la așteptări vine nefericirea! Iar noi, care suntem oarecum dependenți de nefericire, căutăm așteptările și evităm mulțumirea și recunoștința care aduc pacea și bucuria! Pășind pe drumul recunoștinței față de Dumnezeu, sigur, mulți vor vedea că viața poate să arate și altfel”, ne mai spune părintele paroh care, în grup, este egal cu ceilalți, din durerea cărora învață și sfinția sa mai multe despre iubire și fericire.

Adevărata fericire

Grupul „Al Anon” de la parohia din Slatina este unul de comuniune, în care frații se ascultă unii pe alții. „Și, în Biserică, este foarte important să ne ascultăm unii pe alții. Să vedem ce probleme au ceilalți, să învățăm din ele, să ne ajutăm dacă putem, să îi ajutăm pe cei de lângă noi, inclusiv cu ascultarea noastră. Pentru că noi ascultăm foarte greu! Aici, încet-încet, lucrurile se așază, se reechilibrează, iar persoanele în cauză pot deveni fericite. Nu în permanență, dar pot deveni.

În măsura în care gustăm din Duhul Sfânt, gustăm din adevărata fericire! Există, sigur, și o împlinire lumească, firească, pentru care omul se bucură. Dar aceasta este stadiul pământesc al fericirii. Noi, însă, tânjim după ceea ce este dumnezeiesc, fără a înlătura fericirea de aici, din lume, care de multe ori se leagă cu cea de deasupra noastră. Eu cred că drumul către Împărăția lui Dumnezeu trece printr-o stare bună, chiar și pe pământ. Dar omul trebuie să fie mai întâi sănătos psihic, ca să poată primi Duhul Sfânt, care este o stare superioară psihologiei. Trăirea în Duhul Sfânt presupune renun­țarea la acele motive ale nefericirii noastre. Ceea ce mă impresionează la acești semeni care vin în grup este bucuria pe care o zăresc mereu pe fața lor. Un membru nou-sosit chiar remarca lucrul acesta, spunând: «Ei sunt grupul fericiților!». Altă dată, o doamnă, membră veche a grupului, a venit foarte tristă din cauza unor analize care o speriaseră, ducând-o cu gândul că va muri în timp foarte scurt. Vorbindu-ne de întristarea şi frica ei, i-am spus: «Nu fiţi prea optimistă...». Nu am putut să continui pentru că a izbucnit în râs, împreună cu ceilalți prezenţi. Abia după vreo zece minute am putut să continui ideea: «Nu fiţi prea optimistă, fiindcă nu veţi scăpa atât de uşor de problemele vieţii. Nu vă faceţi iluzii că veţi muri curând!». Slavă Domnului, totul fusese o alarmă falsă. Cu puţin timp în urmă, problemele familiale ale domniei sale s-au înmulţit şi-mi spunea că acum îşi dă seama că, de fapt, ceea ce i-am spus atunci nu era o glumă”, ne mai spune părintele Bogdan Peptușel.

Să ieșim din nefericire. Un lucru ceva mai complicat și mai greu de atins pentru cei care trăiesc în preajma unor persoane dependente de alcool, dar posibil dacă schimbăm „direcția” faptelor noastre, „gustând” din Duhul Sfânt Care ni se dăruiește cu atâta generozitate în Biserică.