Grija pentru copii, lecție de trăire efectivă a credinței

Dimensiunea și formele de slujire a aproapelui sunt o lucrare în care se cuprind dragostea și dăruirea sinceră față de cel de lângă tine. Acest adevăr este în esență un act de pedagogie creștină dobândit fie prin vocație, fie prin educație, care se trăiește și se manifestă ca o așezare cu inima lângă cea a străinului nevoiaș, care-ți devine astfel frate, copărtaș la bucurie. Toate acestea le-am perceput ca o lecție de trăire efectivă a credinței, în slujirea părintelui Nicolae Radu și a câtorva voluntari de la Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din Câmpina.

Înființată în urmă cu 18 ani în Voila, Parohia „Nașterea Maicii Domnului” din municipiul Câmpina însumează 411 gospodării. Este situată în zona de nord a ora­șului, într-un „cartier tânăr, care a înflorit ca o floare de cactus”, după cum spune chiar părintele paroh Nicolae Radu. Adică, s-a dezvoltat repede, dar tot la fel „s-a ofilit”, din cauza pro­blemelor economice. Acest fapt afectează grav populația zonei, indiferent de vârsta acesteia: bătrânii au nepu­tințe devenite prea costisitoare pentru condiția lor, tinerii au rămas fără locuri de muncă, copiii sunt neglijați și li se asigură cu greu traiul de zi cu zi.

Proiectul „Alege școala!”

După ce timp de trei ani parohia, cu posibilitățile ei reduse, a asigurat hrană caldă, de două ori pe săptămână, pentru persoane vârstnice imobilizate, acum își îndreaptă atenția către copii. „Din anul 2015, în sala noastră praznicară funcționează Centrul edu­cațional inovativ «Nașterea Maicii Domnului». El a luat ființă prin implicarea parohiei într-un vast proiect derulat prin Fondul Social European de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei, în parteneriat cu Arhiepiscopia Bucureștilor. Proiectul se numește «Alege școa­la!» și îi are ca țintă pe elevii cu risc ridicat de abandon școlar, dar și pe familiile lor. În primăvara anului 2015, centrul a fost dotat cu aparatura electronică necesară, tablă didactică, rechizite etc., având obligația să deruleze, pe o perioadă de trei ani, acti­vități didactice specifice”, ne mărturisește părintele paroh Nicolae Radu.

În prezent, la sala praznicară se derulează un program „after school”, de luni până vineri, beneficiari fiind nouă copii, ale căror activități sunt susținute de profesori voluntari. Proiectul se des­fășoară în parteneriat cu Școala Generală nr. 3 și Școala „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din orașul Câmpina.

Exemplul voluntarilor

La momentul vizitei noastre în sala praznicară am discutat cu doamna Georgica Chiran. „Sunt voluntară de nouă ani și lucrez la bucătărie împreună cu fiica mea și cu o altă colegă. De­servim acti­vitățile din parohia noastră, parastasele, ajutăm copiii și familiile nevoiașe. În acest spațiu multi­func­țional servesc masa, în cadrul programului «after school», nouă copiii care, supravegheați de profesorii voluntari, își fac și temele pentru a doua zi. Până la ora 16:30, ei își petrec timpul aici într-un mod plăcut și folositor. Acești școlari provin din familii nevoiașe din cartierul Voila. Alături de mine se află fiica mea, Andreea Chiran, masterand în anul II, specialitatea «Devianță și criminalitate», care lucrează și ea de aproape șapte ani. Noi venim și muncim aici dintr-un mare devotament față de Biserică, motivate însă și de un eveniment dureros care s-a petrecut în familia noastră: plecarea dintre noi a tatălui Andreei. După înmormântarea lui, am hotărât să muncim aici, să ajutăm și noi alte familii și pe copiii aceștia care au nevoie de sprijin. Împreună cu o altă colegă, Iuliana Dochia, tot voluntară, care face această muncă în urma decesului a doi copii ai săi, pregătim mâncarea pentru elevi, pentru familii nevoiașe, le-o servim, dedicându-ne viața și timpul nostru liber acestor oameni, comunității și familiilor care trec prin evenimente dureroase”, ne-a spus doamna Georgica Chiran.

La rându-i, fiica sa ne-a mărturisit că actul de voluntariat pe care îl face o ajută mai ales „pe partea de dezvoltare personală”, pentru faptul că se simte mul­țumită cu ceea ce face aici. „Am fost învățată că întotdeauna trebuie să fii atentă și la nevoile celor din jurul tău, pentru că și alții au fost atenți când am avut eu nevoie de ajutorul lor”.

Parteneriate social-filantropice

Întrebându-l pe părintele paroh cum definește sfinția sa această lecție de pedagogie creș­tină, ne-a răspuns: „Eu, preotul, slujesc comunităţii cu sentimentul de părinte. Şi-L cunosc pe Dum­nezeu prin prisma acestei paternităţi. Adică, prin prisma relaţiei mele cu copiii mei, dar şi cu fiii mei duhovniceşti. Dacă reuşesc să fiu bun cu enoriaşii şi cu copiii mei, pot să întrevăd bunătatea lui Dumnezeu. Dacă reuşesc să fiu răbdător, pot să întrevăd răbdarea lui Dumnezeu. Aşa este preotul în comunitate: un părinte care şi râde, şi plânge”.

În acest mod, cele două forme de slujire a aproapelui descoperite de noi creionează modalități prin care prezentul comunității, cu problemele lui generate de sărăcie, se poate înscrie în ecuația veşniciei. Adică, în realitatea şi dinamica vieţii în Hristos.

Întorși la sediul Protoieriei Câmpina, am aflat de la părintele secretar Mugurel Moraru că slujirea aproapelui este o constantă în activitatea acestei instituții bisericești: „Protoieria noastră desfășoară parteneriate social-filantropice cu Centrul de plasament «Sfânta Filofteia» din orașul nostru unde, lunar, cu contribuția parohiilor subordonate, ajutăm peste 60 de copii instituționalizați aici, care provin din familii dezorganizate. De asemenea, de mai mult timp derulăm și un parteneriat cu Penitenciarul Târgșor, unde ajutăm capela de acolo cu lumânări, vin cultic, tămâie, iar de două ori pe an colectăm din parohiile noastre produse de igienă, pe care le distribuim persoanelor deținute în acest penitenciar. Iar părintele protopop Grigore Melnic donează o dată pe lună asociației părintelui Nicolae Tănase de la Valea Plopului obiecte de îmbrăcăminte, alimente, dăruite de credin­cioșii din parohiile din Câmpina”.

Așa se întărește comunitatea și se așază creștinul autentic cu inima lângă inima străinului nevoiaș, care-i devine astfel frate, copărtaș la bucurie, altfel, „a nu fi de folos nimănui înseamnă a fi mort printre cei vii”, cum spune Goethe.