Sfântul Ciprian

În cursul anului bisericesc, aproape în fiecare lună avem un sfânt cu numele Ciprian. Cel mai cunoscut de către creştinii noştri este Sfântul Ciprian pe care-l sărbătorim astăzi alături de Sfânta Iustina. Este mai cunoscut decât ceilalţi sfinţi cu numele Ciprian, pentru că sfintele sale moaşte se află la Biserica Zlătari de pe Calea Victoriei din centrul capitalei noastre. Foarte mulţi ortodocşi români calcă în fiecare săptămână pragul acestei biserici pentru a cere ajutorul Sfântului Ciprian şi, mai ales astăzi, când este sărbătoarea lui.

În acelaşi timp, este socotit de popor grabnic ajutător pentru cei ce sunt afectaţi de lucrarea celui rău prin vrăjitorie, fiind considerat izbăvitor de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească. Din Acatistul său ştim că el vădeşte înșelăciunea şi ispita diavolească, ne izbăvește de rătăcirile eretice, ne arată calea spre adevăr, iar rugăciunile sale de tot răul ne scapă. Sfântul Ciprian este o pildă vie celor rătăciți şi cel care vădeşte farmecele și descântecele ca vrăjitorii spurcate, făcute prin puterea celui rău.

Sfântul Ciprian, de mic, a căutat sacrul, chiar dacă a făcut-o în mediul păgân. A fost iniţiat în cultul zeului Apolo, a fost trimis în Muntele Olimp pentru a fi iniţiat în misterele panteonului grecesc. A mers în Egipt, unde se pregăteşte în riturile religiei faraonilor de odinioară. De aici, merge în zona Mesopotamiei, la caldeeni, unde învaţă astronomia. Revine în oraşul său natal, Antiohia. Aici este recunoscut ca un important cleric păgân slujitor al panteonului grecesc, cu preocupări filozofice.

Sinaxarul ne spune că Sfântul Ciprian „a fost câştigat la credinţa cea întru Hristos de Iustina fecioara şi creştina, care pe toate demonicele lui lucrări ca pe o pânză de păianjen le-a sfărâmat”. El practica magia şi cu ajutorul ei devenise celebru. La el a venit un tânăr, Aglaid, care i-a cerut să-l ajute prin practicile sale vrăjitoreşti să o seducă pe Iustina. „Acesta de trei ori trimiţând demoni” către Iustina „n-a izbutit nimic.”

Realizând neputinţa lucrării sale vrăjitoreşti în faţa rugăciunii şi credinţei Iustinei, Ciprian părăseşte păgânismul şi alege să devină creştin, primind botezul. Datorită râvnei sale în urmarea lui Hristos şi, mai ales, în vestirea Evangheliei printre păgâni, este ales episcop al creştinilor din Antiohia. Este martirizat alături de fecioara Iustina în timpul persecuţiei împăratului Diocleţian pentru credinţa lor în Hristos.

Sfântul Ciprian este pentru noi, creştinii, omul care L-a urmat pe Hristos până la capăt, mărturisindu-și credinţa prin mucenicie, devenind un martir al Bisericii, fiind un model pentru noi şi un grabnic ajutător în lupta cu ispitele venite de la cel rău. Noi, creştinii, astăzi îl cinstim prin cuvintele inspirate ale imnografului: „O, preasfințite Cipriane, ierarhul cel cinstit al lui Dumnezeu, nevoitorule preatare, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce pururea te cinstesc și cu cântări măresc sfântă pomenirea ta; izbăvindu-ne de toate cursele și ispitirile diavolești”.