Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Pilda zilei Greşeala generalului

Greşeala generalului

Un articol de: Augustin Păunoiu - 15 Aprilie 2014

Astăzi este ultima zi când avem posibilitatea să mai auzim rostindu-se în slujbele Bisericii rânduiala atât de des întâlnită în Postul Mare, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Frumoase şi cuprinzătoare cereri, în această rugăciune scurtă! Uşi ale pocăinţei şi ale îndreptării. Cărări spre Împărăţia cerurilor. Energii spre alcătuirea omului bun, drept, cuminte, generos, de omenie.

Ultimele două cereri, încununare a celor de dinaintea lor, sună aşa: „Dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu“. Vederea greşelilor înseamnă de fapt recunoaşterea lor. Această cerere reprezintă apelul creştinului către Fiinţa supremă pentru a fi ajutat să coboare în adâncul sufletului său, până în colţurile cele mai îndepărtate, unde s-ar mai putea ascunde vreo greşeală, pe care acum e gata s-o mărturisească. Şi să n-o mai repete. Cea de-a doua cerere reprezintă un ecou din rugăciunea Tatăl nostru, „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“. Iertarea greşiţilor implică fără doar şi poate neosândirea lor.

Povestea de astăzi ne vorbeşte despre cât de mult greşim atunci când nu iertăm. John Wesley, un cunoscut predicator britanic care a trăit în secolul al XVIII-lea, călătorea odată în diligenţă cu un general care se arăta foarte supărat pe ordonanţa sa. Subordonatul îi greşise desigur cu ceva, dar îşi ceruse imediat iertare. La gestul umil al servitorului, generalul a răspuns foarte mânios: „Nu iert niciodată!“ Wesley a intervenit în discuţie şi a încercat cu fineţe să-l scoată pe superiorul militar din eroarea în care se afla: „Înseamnă, domnule general, că dumneavoastră nu greşiţi niciodată!“ Generalul şi-a plecat capul în jos. Înţelesese că greşea chiar în momentul când nu ierta pe cel care-i ceruse iertare. (Pildă adaptată de Augustin Păunoiu din volumul „Tâlcuri noi la texte vechi“, Mitropolit Antonie Plămădeală, Tiparul Tipografiei Eparhiale, Sibiu, 1989)