Creativitatea greşelilor

Directorul firmei IBM din anii â50 a făcut odată o remarcă surprinzătoare pentru întreg mediul de business: "Cine doreşte să lucreze în această companie trebuie să facă de două ori mai multe greşeli". Nu ni s-au păstrat comentariile staff-ului său, nici dacă s-au simţit mai încurajaţi sau dezamăgiţi după această declaraţie. Cert este că Thomas Watson, directorul acestei companii de computere care activa pe o piaţă mondială de cinci dispozitive vândute pe an la acea vreme, simţea că şi erorile pot fi transformate într-un succes notoriu.

Este drept că astăzi o greşeală măruntă te poate costa slujba, mai ales într-o perioadă de criză, precum cea în care ne aflăm acum. Creativitatea greşelilor era oricum foarte puţin susţinută în companiile importante, în ciuda repetării acestui principiu de oameni respectaţi la nivel mondial. Wilffredo Pareto spunea, de exemplu, că iubeşte perioada de descifrare a cauzelor care stau în spatele unei greşeli şi că, de regulă, soluţiile sunt încriptate în eroarea însăşi. Bineînţeles că nimeni nu îşi mai pleacă urechea la astfel de păreri considerate probabil bancuri. Ce ar fi însă dacă am reconsidera criza mondială drept o greşeală gravă care îşi mai aşteaptă încă persoana care să o descifreze?

Multe persoane se grăbesc să afirme că trăim vremuri grele, foarte tulburi şi că ne va trebui mult timp pentru a reveni acolo unde eram. Nimeni nu critică progresul, dar sunt anumite lucruri care ne împiedică să vrem să aplicăm aceleaşi principii ca şi până acum. Dacă vrem să considerăm criza drept o greşeală creativă, atunci este momentul să schimbăm strategia. Profitul, lăcomia financiară şi desconsiderarea semnalelor de alarmă trase de persoane cunoscătoare în domeniu ne dezvăluie foarte uşor că greşeala nu este de fapt criza în sine.

Greşeala cea mai gravă este comportamentul anterior crizei, de care, de fapt, nu vrem să ne lepădăm câtuşi de puţin. De aceea, soluţiile creative lipsesc în continuare, tocmai pentru că vrem să repetăm erorile anterioare. Vrem să fim iar în perioada profiturilor maxime, a bonusurilor consistente, a eludării sistemului. Cum perioada aceea nu se va întoarce curând, cerem cu disperare ajutorul oricui în această direcţie, neînţelegând unde este de fapt problema. Suntem asemenea oamenilor care, atunci când erupe vulcanul, încarcă toate bunurile din casă şi nu se mai pot salva. Doar regândindu-ne stilul de viaţă ne putem contrabalansa excesele de dinainte.

Atunci când Thomas Watson a făcut acea declaraţie, el se gândea că oamenii sunt supuşi greşelii, dar, totodată, îşi dădea seama că oamenii creativi trec prin multe eşecuri înainte de a găsi soluţiile potrivite. Sperăm din toată inima ca acest abis financiar să nu se mai repete încă o dată datorită incapacităţii de înţelegere a oamenilor de astăzi. Cine face multe erori singulare îşi caută de fapt drumul corect, dar cine repetă la infinit aceeaşi eroare este lipsit de minte.

John Adair, întemeietorul primei catedre de leadership din Marea Britanie, spunea că managerii care doar critică greşelile săvârşite de subordonaţi, în loc să înveţe ceva din ele, distrug creativitatea şi inovaţia într-o firmă. Din cauza crizei s-a creat şi o furtună inutilă de critici. Avem impresia că după taifunul crizei urmează tornada criticilor şi acuzelor. Este momentul să nu mai plângem pe ruinele trecutului şi să încercăm să vedem orizontul viitorului. Atâta vreme cât încă mai sperăm în ceva mai bun, nimic nu este pierdut. Iar în afară de imaturitatea celor care continuă excesele de dinainte de criză, nu sunt prea multe lucruri de reproşat.

Nu mai este necesar să discutăm cât de importante sunt aceste aspecte pentru viitorul economiei mondiale. În esenţă, criza este doar un efect al organizării slabe şi al creativităţii risipite în lăcomie, pentru că este nevoie de multă creativitate pentru o greşeală atât de mare. Dar şi de multă lipsă de prevedere. Dacă vom vrea să începem să schimbăm ceva, atunci este momentul să ne schimbăm comportamentul în două direcţii: mulţumirea cu mai puţin şi atenţia mai mare la viitor.