Vitruviana mişcare a lui Nautilus

Vladlen Babcineţchi e un argonaut pornit nu în căutarea lânii de aur, ci a proporţiei de aur. În sculptura sa artistul a avut întotdeauna drept premisă a demersului artistic încadrarea formelor ima­ginate şi apoi modelate în această paradigmă. Izvoarele ideatice se află în tratatul arhitectului antic Vitruviu. Secţiunea de aur a fost transpusă plastic în timpul Renaşterii, în 1490, într-o viziune unică, ce-a luat forma desenului referenţial, „Omul vitruvian”, al lui Leonardo da Vinci. Cărările pe care a umblat şi umblă Vladlen Babcineţchi sunt cele ale cunoaşterii, ce-şi trag firul din mănoasele izvoare ale culturii greco-latine. Dar insolitul şi noutatea sunt alte elemente ce-i definesc lucrarea. Înspre acestea îl călăuzeşte în egală măsură intuiţia. E grăitoare dintr-un asemenea punct de vedere cea dintâi experienţă novatoare, căreia i-a fost protagonist artistul, cea a portretului nu în reliefuri clasice, ci cele ale negativului, prin apelul la forţa de expresie a concavităţii.

Sculptorul a început să modeleze aidoma minerului care taie galerii. Încântat de noutatea găsită graţie intuiţiei sale, dar şi lecturilor întinse şi de adâncime din filosofie şi istoria artei, Vladlen Babcineţchi s-a consacrat cu tenacitate acestei formule creatoare. A purces la întruparea ideii cu bucurie şi cu elanul de nedomolit al exploratorului de teritorii necunoscute. A meşterit multe asemenea portrete, dintre care memorabil este cel al lui Mircea Eliade, şi a făcut-o cu sentimentul că era descoperitorul unui limbaj plastic inedit. Aidoma marelui fizician ieşean Ştefan Procopiu, descoperitorul magnetoului, avea să constate că cineva izbutise în acelaşi timp fapta cu pricina. Ştefan Procopiu realizase marea sa descoperire în acelaşi timp cu danezul Niels Bohr, care a primit Premiul Nobel, în vreme ce ieşeanul Vladlen Babcineţchi avea să afle că în maniera sa crease un spaniol, Josep Maria Subirachs. El însă făptuise ceea ce făptuise fără să fi ştiut de preocupările confratelui hispanic. Ajunsese la acest mod de lucru pe cale proprie. 

Spiritul său de căutător iscoditor şi neadormit al noului l-a îndreptat şi spre ceea ce ne înfăţişează acum ca fruct al ima­ginaţiei febrile şi al acumulărilor culturale, noua ipostază, una neştiută şi studiată, cea a proporţiei de aur a mişcării umane. Proporţia de aur, a observat cu inspiraţie şi sagacitate Vladlen Babcineţchi, nu se regăseşte doar static, ci şi dinamic. Omul, creatura divină perfectă, îşi înscrie gestualitatea, cinetica în aceleaşi cadre ale proporţiei de aur, se circumscrie, cum o dovedesc desenele lui Vladlen Babcineţchi, reproducând mişcările ondulatorii ale mâniilor în tiparul „Omului vitruvian”, adică în măsura perfecţiunii şi absolutului. Artistul şi-a imaginat spirala şi i-a dat contur aşezând silueta umană într-un desen structurat potrivit secţiunii de aur, căruia i-a găsit şi un nume, „Nautilus”. A avut apoi inspirata idee de a testa pe viu închipuirea sa căreia îi dăduse plăsmuire plastică. A apelat la balerinul Vlad Mărculescu, prim solist al Operei Române din Iaşi. Rotind braţele spiralat, într-un sublim evantai, dansatorul a dat substanţă conceptului, rotunjind vitruvian şi făcând să existe palpabil ceea se înfăţişase doar în planul abstracţiunii părelnice. „Nautilus”, marca Vladlen Babcineţchi, se adaugă fericit şirului de imagini ce-şi propun să decripteze taina şi miracolul plămadei dumnezeieşti a omului.

Roadele acestei argonautice umblări întru căutarea nerostitului au fost înfăţişate iubitorilor de frumos în ziua de 3 iulie 2017  într-o reprezentare sincretică la Galeria „Dana” din Iaşi. Desluşirile semnificaţiilor experimentului artistic au aparţinut lectorului universitar doctor ­Cristian Ungureanu, de la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi, poetului Valeriu Matei, directorul Institutului Cultural Român de la Chişinău, venit din ţinuturile basarabene, de unde se trage creatorul lui „Nautilus”, artistul Vladlen Babcineţchi, ieşean de o bună bucată de vreme. S-au adăugat rostirilor tâlcuitoare ale acestui triumvirat mărturisirile autorului şi transpunerea vitruvienei mişcări a lui „Nautilus” în interpretarea solistului de balet Vlad Mărculescu, acompaniat muzical de tatăl său, cântăreţul de jazz Liviu Mărculescu. Spectacolul acesta incitant al ideilor şi mişcărilor s-a desfăşurat pe fundalul imaginilor grafice de pe simeze (în varianta fotografică a lui Maximilian Lupu), rânduite ingenios ca într-o proiecţie cinematografică de galerista Smaranda Bostan, ea ­însăşi artistă plastică şi tânără universitară în domeniul artelor vizuale. Au fost ceasuri ­înalte ale bucuriei revelaţiei creatoare.