10.000 de credincioşi şi 4 ierarhi, la sfinţirea catedralei din Suceava

Sfinţirea Catedralei ortodoxe „Naşterea Domnului“ din Suceava a dovedit încă o dată cât de mult îşi iubesc bucovinenii Biserica strămoşească. Nu mai puţin de de 10.000 de credincioşi din tot judeţul au participat ieri, 4 octombrie 2015, la sfinţirea celui de-al doilea locaş de cult ca mărime din ţara noastră, care va fi depăşit ca dimensiuni doar de Catedrala Mântuirii Neamului din Bucureşti, aflată în construcţie.

Sfinţirea Catedralei ortodoxe „Naşterea Domnului“ din Suceava, cartierul Mărăseşti, a dovedit încă o dată cât de mult îşi iubesc bucovinenii Biserica strămoşească. Slujba de târnosire a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, şi Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi.  Cei patru ierarhi au fost întâmpinaţi de un sobor impresionant de preoţi şi diaconi şi înconjuraţi cu mare emoţie, flori şi bucurie, de 10.000 de credincioşi veniţi din toate colţurile judeţului. După săvârşirea slujbei de târnosire, Sfânta Liturghie a fost oficiată pe o scenă amenajată special, în curtea aşezământului. Prin grija municipalităţii şi a factorilor de ordine, pe arterele principale ale cartierului Mărăşeşti circulaţia a fost restricţionată. În mijlocul credincioşilor s-au aflat autorităţi locale şi judeţene, demnitari, Victor Opaschi, secretarul de stat pentru Culte, precum şi George Becali, acesta fiind prezent în calitate de finanţator al lucrărilor de ridicare a catedralei.

„«Iubiţi pe vrăjmaşii voştri» - cuvintele cele mai puternice care definesc identitatea noastră de creştini“

Spre finalul Liturghiei, în timpul împărtăşirii preoţilor cu Sfintele Taine,  IPS Părinte Mitropolit Teofan a rostit cuvântul de învăţătură, în care a vorbit despre ce înseamnă a fi creştin şi despre iubirea de vrăjmaşi, la care ne îndeamnă Evanghelia: „Când spunem cuvântul creştini, spunem următori ai lui Hristos, Cel mort şi înviat. Şi printre cuvintele cele mai puternice, care definesc identitatea noastră de creştin, se numără cele rostite de Mântuitorul Hristos în Evanghelia de astăzi, anume: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri“. Este bine, înainte de toate, să recunoaştem că acest cuvânt este unul dintre cele mai greu de atins pentru noi, oamenii obişnuiţi, care abia reuşim să-i iubim pe prietenii noştri, pe cei care ne fac bine. Este atât de înaltă  pentru noi ţinta împlinirii poruncii Domnului Hristos: „Iubiţi pe vrăjmaşii voşti, binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, faceţi bine celor care vă urăsc pe voi“. Şi totuşi, aceasta este ţinta spre care creştinul adevărat trebuie să tindă. Chiar dacă recunoaştem că suntem oameni nevolnici şi slabi întru cele ale credinţei, se cuvine, iubiţi credincioşi, să nu pierdem din vedere ţinta. Sunt câteva trepte care te ajută, lent, dar sigur, să mergi la ţinta aceasta. Primul pas este spus de Mântuitorul Hristos chiar în Evanghelia zilei: „Ceea ce tu doreşti să-ţi facă oamenii, să le faci tu lor mai întâi“. Nu este chiar iubirea vrăjmaşilor, dar, ca o călăuză în viaţă, să încerce omul să nu facă altuia ceea ce lui nu i-ar plăcea ca cineva să-i facă.  O altă treaptă: să nu fim noi duşmani altora. Spune un Părinte al Bisericii, Sfântul Siluan, că dacă nu poţi să iubeşti pe vrăjmaşii tăi, cel puţin să nu-i bârfeşti, să nu-i jigneşti şi să nu-i blestemi. Nu este aceasta ţinta cea înaltă, să binecuvântezi pe vrăjmaşii tăi, dar cel puţin să nu-i vorbeşti de rău, să nu faci tot ceea ce îţi fac ei ţie. Mai spun Sfinţii Părinţi: să nu vă răzbunaţi. Nerăzbunarea, nerăspunderea cu aceeaşi monedă faţă de cei care ne-au făcut nouă rău este o altă treaptă care îl apropie ceva mai mult pe om de ţinta finală. Şi mai este una, grea dar totuşi accesibilă: să ne rugăm pentru vrăjmaşii noştri. Chiar dacă n-o putem face din toată inima noastră, gura noastră cel puţin să grăiască: „Doamne, iartă-i. Doamne, îmblânzeşte-i. Doamne, nu le răsplăti lor cu aceeaşi monedă“. Veţi spune, şi spunem cu toţii, că a iubi pe vrăjmaşi este un lucru prea greu pentru noi. Este un lucru foarte greu, iubiţi credincioşi, dar darurile şi bucuria care izvorăsc dintr-o inimă care iubeşte vrăjmaşii sunt imense“.

La finalul Sfintei Liturghii, ierarhii şi soborul slujitor au oficiat o slujbă de pomenire pentru ctitorii Catedralei trecuţi la Domnul, după care IPS Arhiepiscop Pimen a ţinut un cuvânt de mulţumire pentru toţi cei implicaţi în lucrările de construcţie. Un mesaj a fost transmis şi de d-l Victor Opaschi, secretarul de stat pentru Culte. Şirul cuvântărilor a fost încheiat de alocuţiunea părintelui paroh Petru Argatu, care a făcut şi un scurt istoric al catedralei. La final, preoţii Petru Argatu, Gavriil Argatu şi Ştefan Argatu au primit diplome de merit din partea primarului municipiului Suceava, d-l Ion Lungu. Au fost acordate şi 200 de distincţii de vrednicie ctitorilor şi persoanelor care s-au implicat de-a lungul timpului în lucrările de ridicare a catedralei. Conform celor spuse de IPS Părinte Pimen, credincioşii doritori vor putea intra să se închine în Sfântul Altar pe parcursul întregii săptămâni care urmează.

70 de metri înălţime

Catedrala „Naşterea Domnului“ din intersecţia Mărăşeşti este considerată un adevărat reper al Sucevei, vizibil din toate colţurile oraşului. Are două hramuri: Naşterea Domnului şi Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Până în momentul târnosirii, a cunoscut 25 de ani de şantier, iar lucrările nu sunt încă finalizate. Construcţia a fost iniţiată în 1990 de un grup de credincioşi care au înfiinţat „Societatea credincioşilor ortodocşi din Bucovina“, condusă de pr. George Mihoc, susţinut îndeaproape de o serie de personalităţi sucevene de atunci - dr. Traian Pop,  Filaret Pârâu, Târâş Seghedin. Lucrările propriu-zise demarează în 1991, după planul întocmit de arhitectul Constantin Gorcea. În anul 1998,  vin ca slujitori la acest locaş de cult fraţii preoţi Argatu şi preiau din mers lucrările pe un plan refăcut de arhitectul  Doru Ghiocel Olaş. Un moment crucial în evoluţia construcţiei l-a constituit ridicarea celor şapte cruci din inox aurit, care s-a făcut etapizat, între 25 iunie 2009 şi 4 octombrie 2012. Înălţimea lor este cuprinsă între 4 şi 6 m. Turla principală şi crucea de 6 m, aşezată în vârf, totalizează înălţimea de 70 de metri. Pe toată perioada de un sfert de secol de şantier, s-a slujit zilnic Sfânta Liturghie într-o capelă ridicată alături de catedrală. Lucrările vor continua atât la exterior, cu amenajări speciale, cât şi la interior, unde se vor axa pe finalizarea iconostasului şi începerea picturii care va acoperi 15.000 m pătraţi. Spaţiul de la subsol va fi judicios împărţit între o bibliotecă, o sală de lectură, un muzeu, precum  şi alte locaţii care să deservească nevoilor sociale şi culturale ale parohiei şi municipiului.