„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Moş Crăciun la copiii aflaţi în suferinţă
De marţi, 21 noiembrie 2017, Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români (ASCOR) - filiala Iaşi a dat startul unei campanii de strângere de fonduri şi ursuleţi de pluş, intitulată „Moş Crăciun prin spital“.
Membrii asociaţiei şi-au propus ca, în preajma Naşterii Domnului, copiii internaţi la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfânta Maria“ din Iaşi să primească un mic dar, pentru a simţi bucuria sărbătorii. În acest sens, se vor pregăti 400 de pachete cu fructe şi toţi atâţia ursuleţi de pluş.
Pentru pregătirea darurilor, voluntarii ASCOR Iaşi apelează la bunătatea ieşenilor. Astfel, până pe 15 decembrie, puteţi dona, după posibilitate, o anumită sumă de bani, având oportunitatea de a face un copil să zâmbească. Donaţiile pot fi trimise fie prin poştă, la sediul ASCOR Iaşi - (Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“, strada Cloşca, nr. 9, Iaşi, România, cod poştal 700259), fie direct în contul bancar: RO75BR DE240SV08198842400.
Detalii despre campanie pot fi aflate de la Andrei Mocanu, coordonatorul proiectului şi al Departamentului Credinţă-Cultură al ASCOR Iaşi (0756/277.365).
Andrei vorbeşte cu bucurie despre experienţa împărţirii darurilor către copiii bolnavi: „Nu voi uita niciodată prima zi în care am îmbrăcat costumul lui Moş Crăciun şi am pornit, împreună cu colegii din ASCOR, spre spitalul de copii. Îmi amintesc cu drag cum intram în fiecare secţie a spitalului şi colegii cântau „Moş Crăciun cu plete dalbe“; copiii care se puteau ridica ieşeau la uşă să-l vadă pe bătrânul Moş, părinţii îi luau pe cei mici în braţe şi-i aduceau pe hol, unde, lângă brăduţul frumos împodobit de personalul medical, tinerii ascoreni vesteau Naşterea Domnului, prin colind. Eu mergem în fiecare salon, scoteam din sacul roşu micile noastre daruri, copiii se bucurau, doreau să-l îmbrăţişeze pe Moşul, părinţii priveau cu ochii înlăcrimaţi cum cei mici au uitat de suferinţă, cum le-a reapărut zâmbetul pe chip şi, uite aşa, durerea tuturor a fost înlocuită pentru câteva clipe de fericire. Îmi amintesc cu drag cum o fetiţă de cinci-şase anişori a venit la mine în braţe, m-a pupat şi mi-a spus că mă va aştepta în Ajunul Crăciunului la ea acasă. Un băieţel, bolnav de leucemie, cu ochii înlăcrimaţi, ne-a mulţumit că le suntem alături şi că le aducem bucurie în suflet. Anul trecut, o mamă a venit şi ne-a mărturisit că e pentru prima dată când copilul ei de şapte anişori îl vede pe Moş Crăciun şi ne-a mulţumit. Şi cum să nu ne do rim să mergem acolo, în fiecare an? Cum să nu fim alături de cei aflaţi în suferinţă? Ce poate fi mai frumos decât bucuria de a şti că tu eşti motivul pentru care un om aflat în suferinţă zâmbeşte?“ (Oana Simona Pîrvu - ASCOR Iaşi)