Ateliere experienţiale la Spitalul „Providenţa“

Atunci când vorbim despre spital, printre primele gânduri care ne apar sunt cele legate de durere şi de tratament. Spitalul „Providenţa“ însă îmbogăţeşte viziunea asupra acestui sistem şi aduce în prim-plan, printre altele, bucuria de a fi şi comunicarea empatică. Acest lucru nu înseamnă faptul că pacienţii nu mai sunt bolnavi sau că medicii şi personalul auxiliar nu mai pun pe primul loc prevenirea şi tratarea cauzelor durerii. Ci înseamnă că învaţă, prin intermediul unui program de formare profesională şi personală, să transforme împreună acel mediu clasic de lucru într-unul mai eficient şi mai profund.

Timp de câteva ore, o dată la şase luni, personalul Spi­ta­lului „Providenţa“ se întruneşte în afara unităţii medicale pentru a lua parte la ateliere experienţiale. Acestea sunt menite, dincolo de bazele teo­retice, să îi ajute pe participanţi să pună în practică me­tode noi de comunicare şi rela­ţio­nare cu ei înşişi, cu ceilalţi angajaţi şi, mai ales, cu paci­en­ţii. „Este o regulă de bun simţ pe care o putem aplica în absolut orice aspect al vieţii noastre, şi anume să facem altora ceea ce ne-ar plăcea nouă să ni se facă, să comunicăm cu alţii aşa cum am vrea şi alţii să co­mu­nice cu noi“, a declarat Geor­­gia­na Mihalache, formator în ca­drul atelierului de Co­mu­nica­re Medicală, desfăşurat în acest sfârşit de săptămână la Cen­trul de Conferinţe „Pro­vi­denţa“.

Cu ajutorul prezentării, dar şi al interacţiunii, au prins contur elementele comunicării interpersonale, strategiile de pre­gătire a comunicării empatice şi informaţii despre comunicarea verbală, non-verbală şi paraverbală. „Nu mi-am imaginat faptul că anumite lucruri pot fi bariere, nu le-am văzut niciodată ca pe nişte bariere în comunicare. Eu am plătit mult înainte pentru genul acesta de cursuri, am plecat şi din localitate, faptul că le putem face aici, ca angajaţi ai Spitalului «Pro­videnţa», este un bonus enorm“, a precizat Iuliana Di­caire, asistentă în cadrul Spi­ta­lului „Pro­vi­denţa“.

Să îl primeşti pe fiecare pacient cu dragoste

Avantajele acestui tip de a­te­lier nu se opresc odată cu în­cheierea lui. „Este şi o modalitate de a-i cunoaşte pe ceilalţi şi de a afla noi căi prin ca­re să comunic mai eficient şi cu ei şi cu mine însămi. De cele mai multe ori, pentru că are ne­voie de un serviciu şi de ajutor, pacientul e amabil, e deschis, dar în con­diţia în care lucrurile nu se des­fă­şoară aşa cum îşi doreşte, spre exemplu, nu sunt locuri pen­tru moment, se enervează, nu are răbdare, îţi face repro­şuri, eventual, sunt oameni şi oameni...“, a men­ţionat Oana Apetrei, operator call center în cadrul Spitalului „Pro­vi­denţa“. Tocmai pentru că oamenii care au ne­voie de îngrijiri medicale sunt mai vulnerabili emoţional, e­chi­pa Spitalului „Providenţa“ învaţă cum să îşi asume o altă viziune şi să o transmită.

„Ne dorim să primim şi să privim pacientul ca pe o persoană, şi nu doar ca pe un trup bolnav. În acest scop avem nevoie să lucrăm cu noi înşine pe mai multe niveluri şi între noi, pentru că nu este simplu atunci când programul este încărcat, pacienţii sunt mulţi, caracterele sunt diferite, nu e simplu să îl primeşti pe fiecare pacient cu dragoste, şi asta se lucrează“, a explicat dr. Eugen Gazzi, medic specialist Medi­cină Internă şi responsabil al Programului de Formare în cadrul Spitalului „Pro­vi­denţa“.

Bucuria de a trăi cu ceea ce suntem

Odată înţelese strategiile de comunicare empatică, angajaţii Spitalului „Providenţa“ au dez­bătut împreună importanţa bucuriei de a fi, în cadrul unui a­te­lier susţinut de diac. Adrian Sorin Mihalache. Făcând distincţia, aşadar, între plăcere, bu­­curie, fericire şi stare de bine (mulţumire), au lucrat în e­chipe şi au identificat indicii pentru fiecare dintre ele, pentru a înţelege mai bine cum pot practica recunoştinţa şi cum o pot pune în lumină în relaţia cu ceilalţi. „Am pacienţi care îmi spun: «Doamna doctor, nu mai pot, am epuizat răbdarea cu ca­re să îmi iau cele 10 medica­men­te». Şi îi spun: «Nu e aşa că trebuie să fie o bucurie faptul că există un remediu pentru dumneata ca să depăşeşti boala şi îţi pui în fiecare zi, cu pas­ti­lele pe care le iei, viza în pa­şa­portul vieţii?. Sunt oameni care ar dori; există un anumit tip de cancer pentru care nu există nici un remediu, iar oamenii a­ceia ar dori să ia şi 30 de feluri de medicamente pe zi, doar ca să trăiască şi ei într-o bucurie şi o dorinţă de a apuca ziua de mâi­ne»“, a exemplificat dr. Ni­coleta Dimitriu, medic de familie în cadrul Spitalului „Provi­denţa“.

Cu sprijin din partea psihologului şi sub îndrumare spirituală, pacientul conştienti­zează faptul că boala sa este şi o somatizare a unei stări interi­oa­re, iar bucuria de a fi devine parte a tratamentului. Progra­mul de formare profesională şi persona­lă desfăşurat în cadrul Spita­lu­lui „Pro­vi­denţa“ prev­e­de atelie­re de acest tip până în anul 2019.

„Dorim să ne creem un me­diu de lucru prietenos, amical, corect, echitabil, şi asta nu se poate face decât întâlnindu-ne în afara spaţiului de lucru, în astfel de module, de întâlniri, care să trateze subiectele cu ca­re ne întâlnim zilnic: atenţia, co­­municarea, spiritul de echi­pă, asertivitatea. Toate acestea ne ajută pe noi să ne creem o familie şi, indirect, ajută şi în relaţia cu pacientul“, a menţio­nat Marinel Talpeş, directorul Spitalului „Pro­vi­denţa“. Pe rând, aşadar, fiecare angajat al unităţii medicale, indiferent de funcţia pe care o ocupă, are şan­­sa de a se dezvolta, totul pen­tru ca spitalul să fie un loc din care pacientul pleacă vin­de­cat trupeşte şi sufleteşte.