Ator Hârlău în călătorie în pelerinajul comuniunii

Frig, zăpadă, lapoviţă, nerăbdare! Un pic de emoţie, dar cu bucurie şi entuziasm! Peste acestea, dorinţă de comuniune şi de creştere duhovnicească.

Aşa a început pelerinajul atorenilor din Hârlău, sâmbătă dimineaţa, 28 noiembrie, cu „noaptea în cap“. Cu sufletul încărcat de probleme şi întrebări, aceşti tineri au pornit pe vreme de iarnă, friguroasă, în  căutarea unor răspunsuri care să le aducă linişte. Frigul pătrundea destul de repede în oase, însă dorinţa de a descoperi lucruri noi şi de a petrece o zi în ambianţa locurilor încărcate de spiritualitate, de a lua o pauză de la societatea mult prea zbuciumată le-a dat curajul de a începe aventura.

45 la număr, mulţi dintre ei membri noi în ATOR, îndrumaţi de părintele Petru Ceobanu, coordonatorul filialei, au ajuns întâi la Mănăstirea Miclăuşeni, unde au descoperit o frântură de istorie a Moldovei. Creştini şi patrioţi, s-au rugat pentru sufletele celor ce au ctitorit biserica mănăstirii şi Castelul Miclăuşeni: Gheorghe Sturdza şi soţia sa Maria, împreună cu urmaşii lor: Alecu, Dimitrie şi George.

Au poposit apoi la „Hanul Ancuţei“, unde, la un ceai fierbinte şi prăjituri de post, istoria s-a împletit cu câteva file de literatură sadoveniană.

În comuna Ţibucani, au mers câteva sute de metri pe jos până la Schitul „Sfânta Maria Magdalena“. Părintele egumen Hrisostom Filipescu le-a împărtăşit câteva gânduri despre viaţă, problemele cu care se confruntă adolescenţii în familie, la şcoală şi în dragoste. Aceştia l-au ascultat cu mare drag, au absorbit învăţături şi sfaturi, iar cei mai mulţi au plecat cu sufletul liniştit şi cu inima plină de credinţă.

De la Ţibucani, tinerii au trecut prin vechea cetate a Petrodavei spre Mănăstirea Pângăraţi. După ce au aflat câte ceva din istoria mănăstirii de la Părintele Grigorie, au gustat clipe de rugăciune tainică, apoi s-au bucurat de borşul cu peşte şi pilaful pe care le-au oferit cu drag ostenitorii de la trapeză.

Chiar dacă s-a înnoptat, pelerinajul a continuat la mănăstirile Bistriţa, Varatic şi Agapia, unde atorenii au ajuns în timpul slujbelor de priveghere, au fost miruiţi şi binecuvântaţi.  

Într-o singură zi, tinerii din ATOR Hârlău au învăţat câte ceva despre dragostea faţă de aproapele, sensul comuniunii, au găsit liniştea sufletească pe care o căutau la plecare. S-au întors acasă cu pace, bucurie şi credinţă în suflete. Experienţa pelerinajului, însă, nu s-a încheiat. Ea va rămâne vie prin faptul că tinerii vor să împărtăşească tuturor din bucuria trăită. (Prisecariu Dana, ATOR Hârlău)